Antibiotice infecție urinară
Afectiuni Urologice

Antibiotice infecție urinară

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Scris De:

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Dintre antibioticele pentru tratamentul infecțiilor urinare s-au remarcat ca fiind cele mai eficiente nitrofurantoina, fosfomicina, sulfametoxazol/trimetoprim, amoxicilina cu acid clavulanic.

La bărbați și-au dovedit eficacitatea nitrofurantoina, fosfomicina, sulfametoxazol/trimetoprim, cefixima și ciprofloxacina administrate pe o durată de 7 zile. În timp ce la femei o cură de 3-5 zile cu unul dintre nitrofurantoina, sulfametoxazol/trimetoprim și fosfomicina este suficientă pentru tratamentul infecțiilor urinare necomplicate.

Antibioticele cu un profil bun de siguranță în sarcină sunt nitrofurantoina și cefalexina pe o durată de 7-10 zile. În cazul copiilor și adolescenților antibioticele de primă intenție sunt sulfametoxazol/trimetoprim timp de 7-14 zile sau nitrofurantoinei, amoxicilina cu acid clavulanic sau cefalosporinele fiind variantele alternative.

Fiecare clasă de antibiotice are un mecanism de acțiune propriu împotriva bacteriilor, majoritatea atacă pereții bacterieni sau încetinesc reproducerea bacteriilor.

Cele mai comune bacterii care provoacă infecții urinare sunt Escherichia coli (E. coli), Klebsiella pneumoniae și Proteus mirabilis, acestea dezvoltând rezistență la antibiotice comune precum ampicilina sau amoxicilina.

Tratamentul antibiotic este unul complex cu multe implicații de aceea se eliberează doar cu prescripție medicală.      

În cazul infecțiilor urinare ușoare sau pentru prevenirea recidivelor există metode naturale de tratament, fără antibiotice, utilizând produse care conțin D-manoza, ulei de cuișoare, probiotice, extract de merișor sau uva ursi.

Cele mai bune antibiotice pentru infectii urinare

În general, cele mai bune antibiotice pentru infecțiile urinare sunt nitrofurantoina, fosfomicina și sulfametoxazol-trimetoprim și amoxicilina cu acid clavulanic datorită spectrului larg de acțiune, profilului bun de siguranță și eficienței demonstrate.

Antibioticele de primă linie pentru infecțiile urinare necomplicate sunt:

Nitrofurantoina

Este un antibiotic din clasa derivaților de nitrofuran și este utilizată în tratamentul infecțiilor de tract urinar, acute și necomplicate, în special cistite.

Singura cale de administrare este orală, efectul fiind unul sistemic. Se găsește în farmacii distribuit de firma Arena ( Nitrofurantoina Arena 100 mg).

Dozele uzuale sunt de: 50-100 mg de 4 ori pe zi, 1-2 săptămâni pentru infecțiile urinare acute necomplicate, 100 mg de 4 ori pe zi, 1-2 săptămâni pentru infecțiile urinare cronice recurente, iar pentru profilaxie se administrează în fiecare seară, timp îndelungat 50-100 mg.

Fosfomicina

Fosfomicina este un antibiotic utilizat în tratamentul infecțiilor de tract urinar acute, necomplicate la femei având un spectru larg de activitate.

Calea de administrare disponibilă este cea orală. Este distribuit în farmacii de firma Rompharm ( Fosfomicină Rompharm plicuri cu 3g granule pentru soluție orală), până de curând se găsea sub denumirea de Monural.

Doza recomandată este de 1 plic (3 g fosfomicină) ca doză unică, la persoanele care au greutatea peste 50 kg. Poate fi utilizat și pentru tratamentul profilactic al infecțiilor în caz de intervenţii chirurgicale sau proceduri de diagnostic și se administrează 1 plic cu 3 ore înainte de intervenție și 1 plic administrat la 24 de ore după intervenție.

Sulfametoxazol + Trimetoprim (SMX-TMP)

Sulfametoxazol/Trimetoprim(denumit și cotrimoxazol) este un amestec de doi compuși medicamentoși cu acțiune antibiotică (sulfametoxazol, o sulfamidă și trimetoprim, un derivat de diaminopirimidină), fiind utilizat în tratamentul unor infecții bacteriene, inclusiv infecțiile urinare.

Această combinație este disponibilă sub formă de comprimate ( Sumetrolim 400/80 mg, Bitrim 400/80 mg, Co-Trim Arena 400/80 mg) , suspensie orală (Epitrim 200/40 mg/ 5 ml, Sumetrolim 25 mg/ml +5mg/ ml) și soluție injectabilă ( Cotrim-Ratiopharm 400 mg/80 mg sau Sevatrim 400 mg/80).

Doza recomandată este de 2 comprimate de două ori pe zi, la interval de 12 ore. Această doză fiind echivalentă cu 6 mg trimetoprim şi 30 mg sulfametoxazol pe kg-corp şi zi. Tratamentul trebuie continuat încă două zile după dispariţia simptomelor, în majoritatea cazurilor tratamentul este necesar cel puţin 5 zile.

Dacă unul dintre aceste antibiotice a fost folosit în ultimele trei luni, trebuie selectat altul, iar când opțiunile de primă linie nu pot fi utilizate se poate opta pentru combinația Amoxicilină/Acid clavulanic sau anumite cefalosporine.

Amoxicilină/Acid clavulanic

Amoxicilina este un antibiotic din clasa beta-lactamelor, aparținând grupului penicilinelor (amino-peniciline) de semi-sinteză cu spectru „lărgit”. Este susceptibilă de degradare, sub influența beta-lactamazei, o enzimă secretată de bacterii. Din acest motiv se asociază cu acid clavulanic, un inhibitor al β-lactamazei.

Această combinație se găsește în diferite forme ( comprimate filmate sau orodispersabile, pulbere pentru suspensie orală sau pentru soluție injectabilă), este distribuită de mai multe firme de medicamente sub denumiri comerciale precum Augmentin, Amoksiklav, Amoxiplus, Enhancin, Medoclav, iar concentrațiile variază.

Dozele variază în funcție de agentul patogen suspicionat, severitate și localizare, vârsta, greutate și funcția renală a pacientului. În general, la adulţi şi copii cu greutatea ≥40 kg se administrează o doză de 500 mg/125 mg de trei ori pe zi, iar la copii cu greutatea < 40 kg 20 mg/5 mg/kg şi zi până la 60 mg/15 mg/kg şi zi administrată în trei prize timp de 7-10 zile.

Antibiotice pentru infectii urinare la barbati

Infecțiile urinare la bărbați au ca tratament de primă linie antibiotice precum nitrofurantoina sau trimetoprimul pe o durată de 7 zile, iar agenți eficienți de linia a2a aparțin clasei fluorochinolonelor sau cefalosporinelor.

Nitrofurantoina

Este prima alegere preferată dacă nu este contraindicată, dar are o penetrare slabă în prostată nefiind indicată în cazul ITU cu localizare superioară și nu poate fi utilizată în cazul bărbaților cu insuficiență renală severă.

În România se găsește sub denumirea de Nitrofurantoina și este distribuită de firma Arena, în străinătate este cunoscută ca Furadantin, Macrobid sau Macrodantin.

Doza recomandată pentru bărbați este de: 50 mg la 6 ore timp de 7 zile.

Trimetoprimul

Trimetoprim este un antibiotic din clasa pirimidinelor și se utilizează atunci când nitrofurantoina nu poate fi folosită și când riscul de rezistență este scăzut. Rata de rezistență la Trimetoprim este crescută de aceea tratamentul empiric nu mai este recomandat.

În România se găsește în combinație cu sulfametoxazol sub denumiri precum Sumetrolim, Bitrim, Co-Trim, Epitrim, Sevatrim. Doza recomandată pentru bărbați este de 200 mg la fiecare 12 ore timp de 7 zile.

Cefalexină

Cefalexina este un antibiotic din clasa cefalosporinelor de primă generație și poate fi folosit ca alternativă în tratamentul infecțiilor urinare la bărbați. Acest antibiotic poate avea reacții de tip alergic, gastrointestinal, neurologic și modificări ale testelor de laborator.

Este distribuită de firmele Atb și Arena sub formă de comprimate de 250 mg și 500 mg și granule pentru suspensie orală sub denumirea de Keflex 250 mg/5 ml. Doza uzuală pentru bărbați este de 500 mg la fiecare 12 ore pe 7 zile.

Ciprofloxacina

Este un antibiotic din clasa fluorochinolonelor și constituie tratamentul de linia a doua recomandat, fiind considerat mai eficace în tratarea persoanelor semnificativ sau sistemic afectate. Fluorochinolonele sunt adesea preferate datorită capacității lor de a penetra fluidul prostatic. Totuși, pot prezenta numeroase efecte adverse la nivel musculo-scheletic, neurologic, cardiac și cutanat.

Ciprofloxacina se găsește sub formă de comprimate și soluție perfuzabilă sub mai multe denumiri comerciale ( Ciprinol, Cifran, Cipro, Ciprolen, Cuminol). Doza uzuală pentru infecțiile urinare necomplicate la bărbați este de 500 mg la 12 ore pe o durată de 7 până la 14 zile.

Antibiotice pentru infectii urinare la femei

În cazul infecțiilor urinare la femei cele mai utilizate antibiotice sunt nitrofurantoina, SMX-TMP și fosfomicina datorită eficienței acestora, rezolvarea completă a simptomelor putând necesita 3-5 zile în cazul infecțiilor necomplicate.

Nitrofurantoina

Este un chimioterapic antimicrobian din clasa derivaților de nitrofuran  de primă linie în tratamentul infecțiilor acute de tract urinar la femei. Pe lângă efectele adverse tipice precum greață, vărsături, cefalee, nitrofurantoina poate provoca reacții pulmonare acute și cronice, modificări hematologice și în cazuri rare pancreatită acută.

Nitrofurantoina 100 mg distribuită de Arena se găsește cu ușurință în lanțurile farmaceutice din România. Doza recomandată este de 50 mg la fiecare 6 ore timp de 3 zile, tratamentul se prelungește la 5 zile în cazul infecțiilor recurente sau cu răspuns inadecvat.

Sulfametoxazol + Trimetoprim (SMX-TMP)

Această combinație se utilizează de primă intenție atunci când nitrofurantoina este contraindicată. Reacțiile hematologice provocate de acest antibiotic necesită monitorizare atentă, mai ales în cazul utilizării pe termen lung.

Se găsește sub formă de comprimate în următoarele denumiri: Sumetrolim,  Bitrim, Co-Trim Arena, iar doza uzuală la femei este de 1 comprimat la 12 ore timp de 3 zile.

Fosfomicina

Acest antibiotic este eficient în cazul infecțiilor urinare la femei și se utilizează ca alternativă atunci când tratamentele de linia I nu sunt disponibile sau nu dau rezultate. Efectele adverse care pot apărea, precum cefalee, astenie, tulburări digestive, vaginite, sunt, în general, ușoare și tranzitorii.

Se găsește sub formă de plicuri, fiind distribuită de Ropharm, înainte cunoscută sub numele de Monural. Este suficientă o doză unică de 3 g (un plic). În mod ideal, ar trebui să fie luat noaptea, pe stomacul gol și vezica urinară să fie golită înainte pentru a maximiza absorbția și eficacitatea.

Antibiotice pentru infectii urinare în sarcina

Pentru infecțiile urinare în sarcină antibioticele cu profil bun de siguranță sunt nitrofurantoina și cefalexina administrate oral, o cură de 7-10 zile fiind în general suficientă pentru eradicarea agentului patogen.

Nitrofurantoina

Poate fi utilizată în primele două trimestre de sarcină în siguranță, dar trebuie evitat în trimestrul III din cauza riscului de hemoliză neonatală.

Se găsește în farmacii distribuită de Arena, iar doza recomandată este de 50 până la 100 mg de patru ori pe zi timp de 7-10 zile.

Cefalexină

Este o cefalosporină bine tolerată de către femeile însărcinate și este sigură,

studiile nu au indicat riscuri majore pentru făt.

Se găsește în farmacii sub formă de comprimate de 250 și 500 mg și granule pentru suspensie orală de 250mg/5ml, iar doza recomandată în sarcină este de 250 de două sau de patru ori pe zi, 7-10 zile.

Antibiotice pentru infectii urinare la copii și adolescenți

Pentru infecțiile urinare la copii și adolescenți antibioticele de primă intenție sunt sulfametoxazol/trimetoprim timp de 7-14 zile și nitrofurantoinei, când se suspectează rezistență la trimetoprim. Antibiotice alternative includ amoxicilina cu acid clavulanic sau cefalosporinele.

Sulfametoxazol/Trimetoprim

Amoxicilina a fost în mod tradițional terapia de primă linie pentru tratamentul ambulatoriu al ITU la copii. Cu toate acestea, ratele crescute de rezistență la Escherichia coli au făcut ca amoxicilină să fie o alegere mai puțin acceptabilă, iar studiile au găsit rate mai mari de vindecare în cazul administrării de  sulfametoxazol-trimetoprim.

La copii mici (sub 6 ani) este recomandată suspensia orală, dar sunt disponibile și comprimate, ambele forme cu denumirea comercială cea mai cunoscută de Sumetrolim. Este disponibilă și soluție injectabilă numită Sevatrim sau Cotrim pentru cazurile în care antibioticul nu se poate administra oral.

Doza recomandată este de 6 mg trimetoprim şi 30 mg sulfametoxazol/kg corp divizată în 2 doze. Doza uzuală pentru copii cu vârsta între 6-12 ani este de ¾-1comprimat x 2 ori pe zi, iar pentru cei peste 12 ani de 2 comprimate x 2 ori pe zi după mese (dimineaţa şi seara) administrate cu o cantitate suficientă de lichid.

Nitrofurantoina

Este un antibiotic cu un profil de siguranță bun pentru administrarea la copii, nefiind însă recomandat la nou-născuți sau la copiii cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază din cauza riscului de hemoliză.

Se găsește sub formă de comprimate de 100 mg. Doza recomandată la copii și adolescenți este de: 5 până la 7 mg/kg/zi divizate la fiecare 6 ore timp de 7 zile sau cel puțin 3 zile după obținerea urinei sterile. Doza maximă: 100 mg/doza.

Lista antibiotice pentru infectii urinare

Infecțiile tractului urinar reprezintă o problemă frecventă de sănătate care afectează întreaga populație, aproximativ 150 de milioane de cazuri de ITU sunt diagnosticate în fiecare an în întreaga lume.

Aceste infecții pot varia de la forme ușoare, care necesită tratament adjuvant, până la condiții severe ce impun intervenții medicale imediate. Alegerea corectă a antibioticului este elementul esențial pentru eradicarea eficientă a infecției, prevenirea complicațiilor și evitarea recurenței.

În tabelul de mai jos se regăsesc antibioticele care s-au dovedit a fi eficiente în tratamentul ITU:

ClasăNumeDoză maximă terapeuticăBacterii sensibileBacterii rezistente
PenicilineAmoxicilină500 mg/dozăStreptococcus spp., Enterococcus spp., Listeria monocytogenes, Helicobacter pylori, unele tulpini de E. coliStaphylococcus aureus meticilino-rezistent (MRSA), Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella pneumoniae
Amoxicilină/ Acid Clavulanic2,4 mg amoxicilina/ 600 mg acid clavulanicStreptococcus spp., Staphylococcus spp., Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis, E. coli, Klebsiella spp., Proteus mirabilisMRSA, Pseudomonas aeruginosa, unele Enterobacter spp.
Ampicilina2-3 g/ziStreptococcus spp., Enterococcus spp., Listeria monocytogenes, unele tulpini de E. coli, Salmonella spp., Shigella sppStaphylococcus aureus, Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella pneumoniae, Enterobacter spp.
Penicilina24 mil.unit./ ziStreptococcus pyogenes, Streptococcus pneumoniae, Treponema pallidum, Neisseria meningitidisStaphylococcus aureus meticilino-rezistent, Pseudomonas aeruginosa, majoritatea tulpinilor de Gram-negativ
Cloxacilina4 g/ziStaphylococcus spp. meticilin-sensibil, Streptococcus spp.MRSA, Enterococcus spp., Gram-negativi
CefalosporineCefalexina2 g/ziStaphylococcus spp. meticilin-sensibil, Streptococcus spp., Proteus mirabilis, E. coli, Klebsiella pneumoniaeMRSA, Enterococcus spp., Pseudomonas aeruginosa
Cefixima400 mg/ziStreptococcus spp., Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis, Neisseria gonorrhoeae, E. coliPseudomonas aeruginosa, Enterococcus spp., Acinetobacter spp.
Ceftriaxona4 g/ziStreptococcus spp., Neisseria spp., Moraxella catarrhalis, E. coli, Klebsiella spp., Proteus spp.Enterococcus spp., MRSA, Pseudomonas aeruginosa
MacrolideAzitromicina2 g/zi (500 mg/doză)Streptococcus spp., Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis, Chlamydophila pneumoniae, Mycoplasma pneumoniaeStaphylococcus aureus, Pseudomonas aeruginosa, Enterobacteriaceae
Eritromicina4 g/ziStreptococcus spp., Staphylococcus spp. sensibil, Mycoplasma pneumoniae, Legionella pneumophilaMRSA, Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella spp.
Claritromicina1 g/zi (500 mg/doză)Streptococcus spp., Helicobacter pylori, Mycoplasma pneumoniae, Legionella spp.MRSA, Pseudomonas aeruginosa, Enterobacteriaceae
TetraciclineDoxiciclina200 mg/ziChlamydia spp., Mycoplasma pneumoniae, Rickettsia spp., Borrelia burgdorferi, Vibrio choleraeProteus spp., Pseudomonas aeruginosa, Serratia marcescens
Tetraciclina3 g/ziChlamydia spp., Mycoplasma spp., Rickettsia spp., Vibrio cholerae, Borrelia burgdorferiPseudomonas aeruginosa, Proteus spp., Klebsiella spp.
ChinoloneCiprofloxacina1 g/ziE. coli, Klebsiella pneumoniae, Enterobacter spp., Salmonella spp., Shigella spp., Neisseria gonorrhoeaeMRSA, Streptococcus pneumoniae, Enterococcus faecium
Ofloxacina1,6 g/ziE. coli, Klebsiella pneumoniae, Enterobacter spp., Salmonella spp., Shigella spp., Neisseria gonorrhoeaeMRSA, Streptococcus pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa
Alte antibioticeMetronidazol4 g/ziBacteroides spp., Clostridium spp., Helicobacter pylori, Giardia lamblia, Trichomonas vaginalisAerobi, majoritatea Gram-pozitivi
Cotrimoxazole3,8 g/ziStaphylococcus spp., Streptococcus pneumoniae, E. coli, Proteus mirabilis, Klebsiella spp., Salmonella spp.Pseudomonas aeruginosa, Enterococcus spp., Acinetobacter spp.
Clindamicina1,2 - 1,8 g/ziStaphylococcus spp., Streptococcus spp., Bacteroides fragilisEnterococcus spp., Gram-negativi, Clostridium difficile
Fosfomicina3 g/ziE. coli, Enterococcus faecalis, Citrobacter spp., Klebsiella spp.Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter spp., Proteus spp.
Nitrofurantoina400 mg/ziE. coli, Enterococcus spp., Staphylococcus saprophyticus, Citrobacter sppProteus spp., Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella spp.

Ce antibiotice pentru infectia urinara sunt cu doza unica?

Infecția urinară necomplicată poate fi tratată cu doză unică de fosfomicină datorită spectrului său larg de acțiune împotriva celor mai comune patogene, inclusiv Escherichia coli, care este responsabilă pentru majoritatea cazurilor de cistită la femei.

Administrarea în doză unică a altor antibiotice nu și-au dovedit eficacitatea din acest motiv fosfomicina rămâne principalul antibiotic recomandat pentru administrare în doză unică în cazul ITU necomplicate, fiind o excepție în rândul opțiunilor de tratament pentru aceasta.

Cât durează tratamentul cu antibiotice pentru infecția urinară?

În general, tratamentul antibiotic în cazul unei infecții urinare necomplicate este de 1-3 zile, în alte situații tratamentul poate să fie necesar 7-14 zile sau chiar mai mult.

Durata tratamentului cu antibiotice variază în funcție de mai mulți factori cum ar fi tipul și localizarea infecției, severitatea acesteia, agentul patogen cauzator, eficacitatea tratamentului, starea generală și comorbiditățile asociate ale pacientului.

Un studiu efectuat în 2004 pe un lot de 183 de femei a relevat faptul că o cură cu antibiotice pe o durată de 3 zile nu este inferioară celei pe o durată de 7 zile în cazul unei infecției urinare simptomatice necomplicate.

Care sunt efectele secundare ale antibioticelor?

Efectele secundare ale antibioticelor cel mai frecvent semnalate sunt greața, diareea, acestea dispărând după finalizarea tratamentului. În anumite cazuri pot apărea reacții adverse severe, cum ar fi anafilaxia care poate pune viața în pericol și necesită asistență medicală imediată.

Efecte secundare întâlnite în timpul tratamentului cu antibiotice:

  • Greață
  • Diaree
  • Fatigabilitate
  • Cefalee
  • Fotosensibilitate
  • Reacții alergice până la anafilaxie
  • Infecții fungice vaginale sau bucale
  • Infecția cu Clostridium difficile
  • Tulburări musculo-scheletice (tendinită, ruptură ligamentelor)

Antibioticele pentru infectiile urinare se elibereaza cu reteta?

Da, antibioticele pentru infecții urinare se eliberează cu rețetă de la medic pentru a se asigura un control asupra acestor medicamente, prevenind utilizarea necorespunzătoare ce poate duce la dezvoltarea rezistenței la antibiotice.

Tratamentul cu antibiotic necesită prescripție medicală pentru a proteja pacienții și pentru a lupta împotriva unui fenomen global cu impact important, rezistența crescută a bacteriilor la antibiotice. Medicul hotărăște dacă afecțiunea respectivă necesită tratamentul antibiotic (nu se administrează în cazul infecțiilor virale sau fungice, ci doar în cazul celor bacteriene), tipul antibioticului, doza și modul de administrare. În plus, se iau în calcul potențialele interacțiuni medicamentoase ș efecte secundare.

Infectia urinara se poate trata fara antibiotic?

Da, o infecție urinară necomplicată sau într-un stadiu incipient se poate trata fără antibiotice, cu alternative naturale precum D-manoza, extractul de merișor, de uva ursi sau alte medicamente pe bază de plante a căror eficacitate a fost studiată și confirmată. Acestea elimină bacteriile și restabilesc flora intestinală prevenind apariția infecțiilor recurente.

Care sunt alternativele antibioticelor pentru infectiile urinare?

Cele mai comune alternative ale antibioticelor pentru tratarea infecțiilor urinare sunt cele naturale: D-manoza, uleiul de cuișoare, probioticele, extractul de merișor și uva ursi care și-au dovedit eficacitatea în ameliorarea simptomelor, eliminarea agenților bacterieni și prevenirea recidivelor.

D-Manoza

D-manoza este un tip de zahăr care este legat de glucoză. Se găsește în multe fructe și, de asemenea, apare în mod natural în corpul uman. Mecanismul de acțiune este prevenirea aderenței bacteriene la celulele uroepiteliale. Inhibitorii pe bază de D-manoză pot bloca aderența uropatogenă a Escherichia coli și invazia celulelor uroepiteliale.

Mai multe studii, inclusiv o revizuire sistematică și meta-analiză din 2020, au relevat faptul că D-Manoza pare să ofere protecție împotriva infecțiilor urinare recurente, având o eficacitate posibil similară cu cea a antibioticelor.

Uleiul de cuișoare

Uleiul de cuișoare, un ulei aromat extras din mugurii și frunzele arborilor S. aromaticum., cuișoarele fiind folosite încă din antichitate în scopuri medicinale și gastronomice.

Cercetătorii au raportat uleiul de cuișoare poate afecta structura membranelor celulare ale bacteriilor, provocând eliberarea macromoleculelor biologice și a enzimelor din interiorul celulei și perturbând procesul de sinteză a proteinelor. De asemenea, uleiul de cuișoare are capacitatea de a încetini metabolismul respirator al bacteriilor.

Un studiu recent din 2023 a demonstrat că uleiul de cuișoare a prezentat o inhibiție cu spectru larg împotriva patogenilor cauzatori de infecții ale tractului urinar, atât Gram-negativi, cât și Gram-pozitivi: P. mirabilis, Staphylococcus epidermidis, S. aureus, E. coli, K. pneumoniae

Probiotice

Probioticele sunt microorganisme vii care, atunci când sunt administrate în cantități adecvate, conferă beneficii sănătății gazdei. Multe dovezi sugerează că menținerea unui echilibru sănătos al microflorei benefice în căile intestinale și vaginale poate reduce riscul de infecții ale tractului urinar.

Asigurarea unui nivel bun de probiotice în intestin poate diminua capacitatea bacteriilor patogene de a se lega, multiplica și coloniza, ceea ce duce la o șansă mai mică de a dezvolta infecții.

Un studiu din 2011 amplu, dublu-orb a arătat că o combinație de probiotice este capabilă să reducă numărul de infecții ale tractului urinar pe an. Femeile au fost împărțite în două grupuri, un grup a primit o combinație probiotică de Lactobacillus, iar celălalt antibiotice.

În grupul tratat cu antibiotice, infecțiile urinare au scăzut de la 7 la 2,9 pe an, iar în grupul tratat cu probiotic, infecțiile urinare au scăzut de la 6,8 la 3,3 pe an. În plus, rezistența la antibiotice a crescut în grupul tratat cu antibiotice de la valorile inițiale de 20-40% până la 80-95%, în schimb în grupul tratat cu probiotice nu s-a observat dezvoltarea rezistenței.

Extract De Merisor

Extractul de merișor a fost utilizat pe scară largă de câteva decenii pentru prevenirea și tratamentul infecțiilor urinare. Merișoarele conțin acid chinic, acid malic și acid citric, precum și glucoză și fructoză.

 S-a demonstrat că merișoarele împiedică bacteriile (în special E. coli) să adere de celulele uroepiteliale care căptușesc peretele vezicii urinare ele conținând conțin doi compuși care inhibă aderența, fructoză și un compus polimeric de natură necunoscută.

O revizuire a 7 studii de înaltă calitate incluzând 1.498 de femei sănătoase, a arătat că suplimentele cu extract de merișor și sucul de merișoare consumate regulat au redus riscul de recurență a infecțiilor tractului urinar cu 26%.

Uva Ursi

Extractul de frunze de Arctostaphylos uva-ursi (strugurii ursului) a fost aprobat pentru utilizare în cazul inflamațiilor tractului urinar de către Institutul Federal German pentru Medicamente și Dispozitive Medicale.

Uva ursi are proprietăți antibacteriene datorită principalului său bioactiv, arbutina, aceasta creează un metabolit numit hidrochinonă glucuronid. Când acest metabolit este eliminat prin urină, împiedică, de asemenea, bacteriile să adere la țesutul din zonă.

Cercetările actuale sugerează că uva ursi poate fi o opțiune de tratament utilă pentru infecțiile tractului urinar, dar nu există suficiente dovezi care să susțină utilizarea sa pentru alte probleme urinare, cum ar fi pietrele la rinichi sau leziunile vezicii urinare.

Care este mecanismul de acțiune al antibioticelor în tratarea ITU?

Mecanismul de acțiune al antibioticelor utilizate în tratamentul infecțiilor urinare este diferit în funcție de clasa farmacologică din care fac parte, majoritatea atacă pereții bacterieni sau încetinesc reproducerea bacteriilor oferind sistemului imunitar al organismului o șansă de a lupta împotriva infecției și de a eradica complet bacteriile.

Multe dintre antibiotice, în special cele care aparțin penicilinelor sau cefalosporinelor acționează prin inhibarea sintezei peretelui celular bacterian, producând astfel liza bacteriilor. Fosfomicina are același mecanism inhibând enzima numită piruvil transferază necesară în sinteza peptidoglicanului, un component ce conferă rigiditate și rezistență celulei bacteriene.

Tetraciclinele sau macrolidele inhibă dezvoltarea bacteriană prin legarea de subunitățile ribozomilor, împiedicând astfel legarea aminoacil-ARNt de complexul ARNm-ribozom și multiplicarea.

Fluorochinolonele împiedică bacteriile să copieze sau să-și repare ADN-ul, prin inhibarea enzimelor topoizomerază I și IV, ducând astfel la moartea celulei bacteriene.

Sulfametoxazol și Trimetoprim (SMX-TMP), atunci când sunt folosite împreună, formează un antibiotic combinat care acționează sinergic pentru a inhiba două etape consecutive în biosinteza acidului folic al bacteriilor, esențial pentru producerea de ADN, ARN și proteine.

Nitrofurantoina are un mecanismul de acțiune unic și diferă de cel al altor antibiotice, acționează prin activare enzimatică în interiorul celulelor bacteriene, generând metaboliți care deteriorează ADN-ul și alte componente celulare vitale. Acest mecanism unic interferează cu sinteza ADN-ului și cu procesele metabolice bacteriene, având un efect bactericid.

Pentru eradicarea bacteriei și tratarea infecției eficient, se iau de obicei, în considerare aceste mecanisme de acțiune, bacteria care produce infecția și sensibilitatea ei la diferite antibiotice.

Care sunt cele mai comune bacterii care cauzeaza infectiile urinare?

Cele mai comune bacterii care cauzează infecții urinare sunt: Escherichia coli (E. coli), urmată de Klebsiella pneumoniae, Proteus mirabilis, Enterococcus faecalis și Staphylococcus saprophyticus. Infecțiile urinare fiind unele dintre cele mai frecvente infecții bacteriene, care afectează 150 de milioane de oameni în fiecare an în întreaga lume.

E.Coli

Escherichia coli este o bacterie gram negativă , anaerob facultativ, coliformă ce face parte din genul Escherichia și se găsește în mod obișnuit în microbiota intestinală. Majoritatea tulpinilor sunt inofensive, chiar benefice pentru organism, însă prin transmitere fecal-orală tulpinile patogene pot provoca infecții, în special urinare și gastrointestinale.

E. coli este principala cauză a infecțiilor urinare fiind responsabilă pentru aproximativ 80-85% dintre acestea dobândite în comunitate. Factorii importanți de virulență ai Escherichia Coli pot fi împărțiți în două grupuri: suprafața celulelor bacteriene și factorul de virulență secretat. Aceștia permit bacteriilor să colonizeze tractul urinar, să persiste în ciuda mecanismului de apărare a gazdei care funcționează eficient și să dezvolte rezistență la antibiotice.

Klebsiela

Klebsiella pneumoniae este a doua cauză ca frecvență după Escherichia Coli în patogenia infectiilor urinare la adulți, fiind mai des implicată în infecțiile nosocomiale și cele datorate utilizării cateterelor urinare.

Klebsiella pneumoniae este o bacterie gram-negativă, încapsulată, nemobilă, în formă de bastonaș și aparține familiei Enterobacteriaceae. Posedă factori de virulență care îi permit să supraviețuiască și să adere la epiteliul urinar, provocând deteriorarea țesuturilor și multirezistență la antibiotice.

Proteus

La femeile sănătoase, Proteus reprezintă 1% până la 2% din toate infecțiile urinare, în timp ce în infecțiile urinare dobândite în spital, Proteus reprezintă 5%. Infecțiile urinare complicate (adică secundare cateterismului) au o asociere și mai mare cu infecția cu Proteus la 20% până la 45%.

Proteus mirabilis, aparținând familiei Enterobacteriaceae este un bacil gram-negativ și anaerob facultativ, cunoscut pentru capacitatea sa de a fermenta maltoza, dar nu și lactoza. Este prezent în mod natural în sol și apă, făcând parte din flora intestinală umană.

Se distinge prin motilitatea de tip roi, permițându-i să se deplaseze și să se atașeze de suprafețe solide, facilitând formarea de biofilme și colonizarea, inclusiv pe dispozitive medicale. Această capacitate îl determină să reziste la apărarea gazdei și unele tratamente antibiotice.

Ce antibiotice devin rezistente la aceste bacterii?

Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae și Proteus mirabilis au dezvoltat rezistență la mai multe antibiotice printre care și ampicilina, amoxicilina, sulfametoxazol/trimetoprim și augmentin din cauza utilizării excesive și inadecvate a antibioticelor, dar și capacității acestor bacterii de a dezvolta mutații genetice complexe.

Rezistența la antibiotice poate afecta mai multe clase și poate apărea prin diferite mecanisme, cum ar fi:

  • Rezistența intrinsecă prin schimbarea structurii sau componentelor unei bacterii.
  • Rezistență dobândită prin capacitatea bacteriilor de a dobândi o mutație genetică care să-i permită să supraviețuiască.
  • Schimbarea genetică prin capacitatea ADN-ului bacteriei să modifice producția de proteine ducând astfel la diferite componente și receptori bacterieni făcându-le necunoscute de antibiotic.
  • Transferul ADN-ului între bacterii.

Conform unui studiu din 2011, E.coli este cel mai rezistentă la ampicilină (86%) și amoxicilină (76%).

Rezistența la Klebsiella a fost raportată pentru ampicilină (90,56%), urmată de amoxicilină (76,01%) și trimetoprim-sulfametoxazol (66,91%).

Un studiu a arătat că Proteus a dezvoltat rezistență la  ampicilină (72,1%), piperacilină (64,3 %), cefoxitină (65,4 %) și trimetoprim/sulfametoxazol (49,4%).

Ampicilina

Este un antibiotic ce aparține penicilinele, iar rezistența se dobândește prin producerea enzimei β-lactamaze. Această enzimă scindează inelul β-lactamic al ampicilinei pentru a-l inactiva. În plus, bacteriile pot modifica țintele penicilinelor prin mutații genetice în proteinele care leagă penicilina (PBP).

Amoxicilina

Este tot o penicilină, iar rezistența apare similar cu cea la ampicilină prin producerea β-lactamazei și modificările proteinelor care lea penicilina.

Sulfametoxazol/Trimetoprim

La această combinație rezistența la antibiotice poate apărea prin mutații care schimbă țintele enzimatice ale antibioticului, creșterea producției de acid folic metabolic sau printr-o scădere a permeabilității celulare la antibiotice.

Augmentin

Este o combinație între Amoxicilină și Acid clavulanic, cel din urmă având rolul de a inhiba β-lactamazei bacteriene. Cu toate acestea, bacteriile dezvoltă rezistență prin producerea unor enzime β-lactamaze rezistente la acidul clavulanic, prin mutații ale țintelor PBP, modificări ale permeabilității membranare și pompe de eflux.

Care sunt cauzele infectarii cu aceste bacterii?

Infectarea cu aceste bacterii se datorează atât răspândirii bacteriilor de la nivelul intestinului spre aparatul urogenital, cât și de contaminarea datorată contactului cu suprafețe sau dispozitive contaminate. Bacteriilor pot ajunge la nivelul tractului urinar prin consumul unor alimente sau lichide contaminate, igienă necorespunzătoare, utilizarea unor manevre invazive sau dispozitive contaminate în mediul spitalicesc.

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Medic rezident Psihiatrie la SCJU Constanța. Am absolvit Facultatea de Medicină din Brașov. În perioada studenției am fost implicată activ în proiectele asociațiilor studențești, atât la nivel local, ocupând diferite poziții, cea mai importanta cea de Vicepreședinte Relații Interne, cât și la nivel național. Am făcut parte din echipa de organizare a primei ediții a Congresului Medical pentru Studenti și Tineri Medici din Brașov.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Deschide Chat WhatsApp
Buna ziua 👋
Cu ce informatii te putem ajuta?