Atrofie Vaginala

Atrofia vaginală este un proces inflamator care apare cel mai frecvent din cauza deficienței de estrogen și afectează aproape jumătate dintre femeile aflate la menopauză. Modificările determinate de aceasta fiind subțierea epiteliului vaginal, alterări ale texturii și elasticității vaginale, precum și scăderea gradului de lubrifiere.

Principalele simptome ale atrofiei vaginale sunt uscăciunea vaginală, pruritul, modificări ale secrețiilor și durerea în timpul actului sexual. Atrofia vaginală apare din cauza scăderii nivelului de estrogen apărută în mod fiziologic (menopauză, alăptare) sau indus (medicamente, tratamente, intervenții chirurgicale).

Diagnosticul atrofiei vaginale se bazează pe manifestărilor clinice, modificărilor decelate la examenul fizic și rezultatelor testelor de laborator (examenul citologic, pH-ul vaginal sau microscopia).

Tratamentul de primă intenție a vaginitei atrofice este reprezentat de agenți lubrifianți și hidratanți, iar cel de linia a doua este constituit de terapia hormonală sistemică sau locală. Pe lângă acestea se pot utiliza tratamentele cu laser sau terapia cu dilatatoare vaginale.

Durata tratamentului variază în funcție de opțiunea terapeutică aleasă, dar de obicei durează săptămâni sau luni de zile și necesită reintervenție constantă.

În lipsa unui tratament adecvat, atrofia vaginală are efecte asupra sănătății uro-genitale și asupra vieții sexuale putând să determine infecții urinare sau vaginale, prurit persistent și dispareunie.

Dintre factorii de risc cei mai frecvent implicați se amintesc menopauza, terapia cu radiații, nuliparitatea, fumatul și absența activității sexuale.

Atrofia vaginală este dificil de prevenit, scăderea nivelului de estrogen odată cu înaintarea în vârstă fiind fiziologică. Însă, se pot adopta măsuri pentru menținerea sănătății urogenitale și ameliorarea simptomatologiei, precum utilizarea lubrifianților sau preparatelor hormonale, evitarea fumatului și utilizării produselor iritante și menținerea activității sexuale.

Ce este atrofia vaginală?

Atrofia vaginală (cunoscută și sub denumirea de vaginita atrofică sau colpita atrofică) este o afecțiune în care mucoasa vaginală se inflamează, devine mai subțire și mai uscată ca urmare a deficienței de estrogen.

Aceasta afecțiune determină apariția pruritului, arsurii și durerii în timpul actului sexual, printre alte simptome. De obicei, atrofia vaginală se manifestă în perioada mijlocie a vieții, când premenopauza și menopauza determină organismul să producă mai puțin estrogen.

Cât de comună este vaginita atrofică la femeile aflate în postmenopauză?

La femeile aflate în postmenopauză vaginita atrofică se întâlnește în până la 50% din cazuri, fiind de multe ori subdiagnosticată și subtratată.

Apare cel mai frecvent la femeile care au trecut prin menopauză în mod natural sau precoce, fie din cauza anumitor tipuri de tratament pentru cancer ( radioterapie sau chimioterapie), fie prin îndepărtarea ovarelor chirurgical.

Cum arată atrofia vaginală?

Atrofia vaginală determină subțierea epiteliului vaginal, reducerea texturii și elasticității vaginale, scăderea vascularizației și secrețiilor vaginale ca urmare a pierderii colagenului dermic, a fibrelor de elastină și a vaselor de sânge din lamina propria.

Care sunt simptomele atrofiei vaginale?

Modificările vaginale cauzate de scăderea secreției de estrogen determină apariția unor simptome clinice precum pruritul, senzația de arsură sau dispareunia.

Simptomele atrofiei vaginale pot fi de natură genitală sau urinară și pot fi exacerbate de o infecție simultană de tipul candidozei, tricomoniazei sau vaginozei bacteriene.

Manifestările genitale includ:

Simptomele urinare pot fi:

Ce cauzează atrofia vaginală?

Atrofia vaginală este cauzată de scăderea secreției de estrogen apărută în mod fiziologic (cum ar fi în timpul alăptării sau la menopauză) sau indusă de medicamente și intervenții chirurgicale.

Scăderea nivelului de estrogen poate fi cauzată de:

Cum este diagnosticată atrofia vaginală?

Atrofia vaginală se diagnostichează în urma evaluării simptomelor, examinării fizice și eventualelor teste suplimentare.

Pentru un diagnostic de certitudine pot fi indicate mai multe examinări de laborator precum:

Care sunt opțiunile de tratament pentru atrofia vaginală?

Există mai multe opțiuni de tratament pentru atrofia vaginală, unele care tratează cauza de bază, cum ar fi terapiile hormonale și altele care se concentrează pe ameliorarea simptomatologiei, precum lubrifianții sau agenții hidratanți.

Terapia hormonală

Având în vedere că principala cauză a vaginitei atrofice este scăderea concentrației de estrogen, terapia hormonală este una dintre opțiunile terapeutice utilizate. Se folosește ca tratament de linia a doua după produsele lubrifiante și hidratante.

Terapia sistemică de substituție hormonală include toate preparatele care conțin estradiol, valerat de estradiol sau estrogeni conjugați, iar terapia hormonală locală include preparate care conțin estradiol, precum și estriol.

Produsele cu estrogen intravaginal, crema cu estrogen conjugat, crema cu estradiol, tableta cu estradiol, inelul vaginal cu estradiol și plasturele transdermic cu estradiol ajută la o ameliorare echivocă a simptomelor și o îmbunătățire a acidificării țesuturilor vaginale, rezultatele studiilor indicând o rată de vindecare de 75% în cazul preparatelor sistemice și de 80-90% în cazul celor locale.

Se utilizează cea mai mică doză eficientă pentru a reduce expunerea sistemică la estrogen și este necesară reducerea terapiei cu estrogeni după ce simptomele și funcția de îmbunătățesc. În anumite cazuri, este nevoie de terapie de întreținere pe termen nelimitat.

În general, în ceea ce privește cremele cu estradiol sau tabletele vaginale este necesară o aplicare zilnică timp de 1-3 săptămâni, ulterior o aplicare de 1-3 ori pe săptămână ca doză de întreținere. Inelele vaginale cu estradiol cu ​​eliberare susținută sunt introduse până la 90 de zile.

Pentru femeile aflate în postmenopauză care suferă de vaginită atrofică, utilizarea a 0,5 g de cremă cu estradiol aplicată o dată pe zi timp de 2 săptămâni, urmată de două aplicări pe săptămână timp de 10 săptămâni a dus la reducerea severitatea uscăciunii vaginale, a scăzut pH-ul vaginal, a crescut procentajul de celule superficiale și a scăzut procentajul de celule parabazale în comparație cu placebo.

De asemenea, estradiolul a redus severitatea uscăciunii vaginale în săptămânile 4–12 și dispareunia în săptămâna 8 în comparație cu placebo, conform studiului „Un studiu randomizat, multicentric, dublu-orb, pentru evaluarea siguranței și eficacității cremei vaginale cu estradiol 0.003% la femeile în postmenopauză cu uscăciune vaginală ca simptom cel mai deranjant”, realizat de David F. Archer în 2018.

În tabelul de mai jos se regăsesc principalele forme farmacologice și dozele acestora.

Lubrifianți și hidratante

Tratamentul de de primă linie pentru manifestările ușoare și moderate ale vaginitei atrofice sunt lubrifianții vaginali nonhormonali ce se utilizează înainte de actul sexual și cremele hidratante vaginale cu efect pe termen lung.

Lubrifianții vaginali ar trebui aplicați regulat, în general de 1–3 ori pe săptămână. Aceștia acționează prin aderența la mucoasa vaginală, determinând hidratarea care stimulează lubrifierea. În plus, integritatea țesuturilor, elasticitatea și flexibilitatea acestora sunt îmbunătățite.

Cremele hidratante vaginale au un efect de lungă durată în ameliorarea simptomelor colpitei atrofice sporind hidratarea mucoasei vaginale și reducând pH-ul. Acestea se utilizează în mod regulat, zilnic sau la fiecare 2-3 zile, în funcție de gravitatea simptomelor.

Lubrifianții și cremele hidratante vaginale se pot utiliza și în combinație cu alte opțiuni terapeutice.

Tratamente cu laser

Terapia cu laser este o opțiune mai recentă utilizată în tratarea simptomelor vaginitei atrofice, dar care și-a dovedit eficacitatea.

 Aceasta îmbunătățește vascularizarea mucoasei vaginale, stimulează sinteza de colagen nou și substanță de bază a matricei în țesutul conjunctiv, determină îngroșarea epiteliul vaginal cu formarea de noi papile, reface glicogenul în epiteliul vaginal, permite restabilirea echilibrului mucoasei și prin urmare ameliorează simptomele atrofiei cauzate de lipsa de estrogen.

Terapia cu laser a determinat și o îmbunătățire semnificativă a calității vieții și a activității sexuale. 85% dintre femeile care anterior nu erau active sexual din cauza vaginitei atrofice și-au recăpătat viața sexuală normală la 12 săptămâni după terapie cu laser CO2 pulsatil conform studiului „Utilizarea laserelor CO2 pulsatile pentru tratamentul atrofiei vulvovaginale” de Salvatore Stefano în 2015.

Dilatatoare

Dilatatoarele vaginale sunt instrumente medicale utilizate pentru tratamentul unor condiții care afectează sănătatea vaginală, inclusiv vaginita atrofică. Acestea sunt adesea cilindrice sau conice și sunt fabricate din materiale sigure pentru corp, cum ar fi siliconul sau plasticul medical.

Terapia cu un dilatator vaginal implică introducerea acestuia în vagin pentru a întinde ușor pereții vaginului, prevenind îngustarea și îmbunătățind flexibilitatea țesuturilor.

Dilatatoarele vaginale se comercializează în diferite mărimi și se începe cu cea mai mică dimensiune confortabilă, treptat se poate trece la o dimensiune mai mare. Înainte de introducerea dilatatorului, se relaxează mușchii și se utilizează un lubrifiant pe bază de apă pentru a reduce disconfortul.

Dilatatorul trebuie introdus cu blândețe în vagin, la un unghi confortabil. Poate fi ținut în loc pentru câteva minute sau poate fi mișcat ușor înainte și înapoi pentru a ajuta la întinderea țesutului. După utilizare, se curăță conform instrucțiunilor producătorului.

Scopul final al dilatatoarelor este de a face penetrarea vaginală, fie în timpul actului sexual, în timpul introducerii tampoanelor, fie în timpul examenelor pelvine, mai puțin dureroasă și mai confortabilă.

Cât timp durează tratamentul atrofiei vaginale?

Durata exactă a tratamentului pentru atrofie vaginală nu poate fi precizată, aceasta variază în funcție de opțiunea terapeutică aleasă și de gravitatea simptomatologiei.

Tratamentul cu creme vaginale cu estrogen poate necesita aplicare zilnică timp de 1-3 săptămâni, urmată de aplicare de 1-3 ori pe săptămână ca tratament de întreținere.

Tabletele vaginale cu estrogen sunt de obicei utilizate zilnic pentru primele 2 săptămâni, după care frecvența se reduce la 1-2 ori pe săptămână.

Inelele vaginale cu eliberare de estrogen sunt înlocuite la fiecare 3 luni.

Lubrifianții și cremele hidratante oferă o ameliorare de scurtă durată a simptomatologiei și necesită reaplicare zilnică sau la câteva zile.

În general, tratamentele pentru vaginita atrofică trebuie reaplicate constant pentru menținerea eficacității.

Care sunt complicațiile atrofiei vaginale?

Complicațiile atrofiei vaginale includ infecții în sfera urogenitală și disfuncții ale vieții sexuale.

Vaginita atrofică netratată duce la:

Care sunt factorii de risc pentru atrofia vaginală?

Factorii de risc pentru atrofia vaginală cei mai frecvenți sunt menopauza, scăderea funcției ovariene și tratamentele pentru cancer.

Majoritatea factorilor de risc sunt în legătură cu scăderea activității estrogenice, dar pot fi și de altă natură. Aceștia includ:

Atrofia vaginală poate fi prevenită?

Scăderea concentrației de estrogen pe măsură ce organismul îmbătrânește reprezintă un proces natural, ce nu poate fi oprit, așadar atrofia vaginală nu poate fi prevenită în totalitate.

Totuși, există anumite modalități pentru menținerea sănătății vaginale și ameliorarea simptomatologiei în stadii incipiente:

Care este diferența între atrofia vaginală și alte afecțiuni vaginale?

Atrofia vaginală se diferențiază de alte afecțiuni vaginale precum vulvovaginita bacteriană sau cea candidozică pe baza cauzelor de apariție, a simptomatologiei și opțiunilor de tratament.

Vulvovaginita bacteriană

Atrofia vaginală caracterizată prin subțierea, uscarea și inflamarea pereților vaginali ca urmare a scăderii nivelurilor de estrogen, pe când vulvovaginita bacteriană este cauzată în general de un dezechilibru al bacteriilor normale din vagin. Vulvovaginita se manifestă prin secreții vaginale anormale și urât mirositoare, iar principalul tratament este reprezentat de administrarea antibioticelor.

Vulvovaginita candidozică

Atrofia vaginală este diferită de vulvovaginita candidozică care apare ca urmare a creșterii excesive a ciupercilor Candida. Principalul simptom al vulvovaginitei este o secreție vaginală albicioasă și groasă, însoțită de prurit și iritație, dar nu include subțierea pereților vaginali așa cum se întâmplă în atrofia vaginală. Tratamentul celor două afecțiuni este diferit, în cazul vulvovaginitei candidozice se administrează antifungice, iar în cazul colpitei vaginale se optează pentru lubrifianți, agenți hidratanți și terapii hormonale.