Tratament urinări frecvente
Afectiuni Urologice

Tratament urinări frecvente

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Scris De:

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Urinările frecvente reprezintă un simptom care afectează un număr crescut de persoane și poate apărea din cauza unor afecțiuni subiacente.

Tratamentul polakiuriei variază în funcție de etiologia acesteia fiind disponibile mai multe abordări terapeutice printre care terapia pe bază de plante, tratamentul farmacologic, terapii comportamentale și complementare, modificări ale stilului de viață, dar și anumite intervenții chirurgicale.

Terapiile alternative cuprind tratamentele naturiste, fiind eficace semințele de dovleac, extractul de prun african, dar și plantele care conțin fitosteroli, licopen sau bor și acupunctura prin stimularea nervilor vezicii urinare.

Clasele de medicamente care au efect benefic asupra polakiuriei sunt antibioticele, în cazul infecțiilor și anticolinergicele sau alfa-blocantelor în cazul vezicii hiperactive sau hipertrofiei de prostată.

Antrenamentul vezicii urinare, exercițiile Kegel și terapia prin biofeedback pot îmbunătății controlul vezicii urinare și reducerea simptomelor urinare, printre care și urinarea frecventă.

De asemenea, menținerea unei diete echilibrate cu evitarea iritanților vezicii urinare, dar și alte modificări ale stilului de viață pot fi de ajutor in managementul urinărilor frecvente.

În cazurile complicate, în care nicio altă terapie conservatoare nu a funcționat se poate recurge la intervenții chirurgicale cu grad variabil de invazivitate.

Tratamentele pentru urinarile frecvente (Polakiurie) sunt:

  1. Terapie pe bază de plante
  2. Terapie Medicamentoasă
  3. Terapii Comportamentale
  4. Intervenții Chirurgicale
  5. Acupunctură
  6. Terapie Dietetică
  7. Exerciții pentru Planseul Pelvin
  8. Modificări ale Stilului de Viață

Terapie pe bază de plante

Tratamentele pe bază de plante reprezintă o alternativă din ce în ce mai populară pentru tratarea simptomelor urinare, multe dintre acestea dovedindu-și eficacitatea și în tratamentul polakiuriei.

Dintre leacurile pentru urinări dese au efecte benefice demonstrate semințele de dovleac, plantele ce conțin beta-sitosterol, licopen sau bor, extractul de prune africane.       

Ulei de semințe de dovleac

Semințele de dovleac conțin fitosteroli, compuși protector ce ar putea fi responsabili pentru reducerea măririi prostatei și simptomelor asociate cu aceasta printre care și urinările frecvente.

Proprietățile antiinflamatorii și capacitatea acestor compuși de a inhiba activitatea enzimei 5-alfa reductază, reducând transformarea testosteronului în dihidrotestosteron sunt responsabile pentru efectele benefice asupra tractului urinar.

Uleiul de semințe de dovleac a redus semnificativ simptomele vezicii urinare hiperactive, cum ar fi urinarea frecventă și a determinat scăderea scorurilor internaționale de simptome ale prostatei cu 41,4%. Aceste rezultate sugerează că extractul de semințe de dovleac este sigur și bine tolerat în tratamentul tulburărilor urinare, cum ar fi vezica urinară hiperactivă și hipertrofia benignă de prostată conform studiului „Extractul de ulei de semințe de dovleac extras din Cucurbita maxima îmbunătățește tulburarea urinară la persoanele cu vezica hiperactivă” publicat de Mie Nishimura în 2014.

Extractul de semințe de dovleac și-a dovedit eficacitatea și asupra episoadelor de incontinență urinară la femei fiind observată o îmbunătățire de 26% în frecvența urinării diurne și o îmbunătățire de 64% în frecvența urinării nocturne conform „Studiul clinic al eficacității și siguranței CEL complex® conținând extract de semințe de dovleac, in și casuarina asupra incontinenței urinare de stres la femei” publicat de Andrea Gažová în 2019.

Beta-sitosterol

Beta-sitosterolul este un compus asemănător colesterolului care se găsește în nuci, semințe, legume și în unele uleiuri vegetale. S-a dovedit că beta-sitosterolul inhibă 5-α-reductazei, care convertește testosteronul în dihidrotestosteron, îmbunătățind semnificativ fluxul urinar și scăzând cantitatea de urină rămasă în vezică. În plus, reduce nivelul de colesterol.

Astfel, medicamentele pe bază de plante care conțin beta-sitosterol pot ajuta la ameliorarea simptomelor urinare și a problemelor de flux urinar cauzate de hiperplazie benignă de prostată.

În studiile clinice efectuate pe bărbați cu hiperplazie benignă de prostată, beta-sitosterolul îmbunătățește simptomele urinare reducând severitatea simptomelor urinare cu 50% și îmbunătățind scorurile calității vieții cu 42% pe baza „Studiului clinic randomizat, controlat cu placebo, dublu-orb al beta-sitosterolului la pacienții cu hiperplazie benignă de prostată. Grupul de Studiu Beta-sitosterol” publicat de R.R.Berges în 1995.

Pygeum africanum

Pygeum africanum, cunoscut și sub numele de prun african, este un arbore originar din regiunile Africii subsahariene. Extractul din scoarța acestui arbore a fost utilizat în medicina tradițională africană pentru tratarea diverselor afecțiuni, inclusiv a problemelor urinare.

În Franța, extractul de Pygeum a fost administrat pacienților care suferă de hiperplazie benignă de prostată (HBP) încă din anii 1970, fiind considerat un leac bătrânesc pentru urinările dese.

Mecanismele prin care Pygeum africanum are efecte benefice asupra hiperplaziei benigne de prostată includ modularea contractilității vezicii urinare, activitate antiinflamatoare, scăderea producției de leucotriene și alți metaboliți ale 5-lipooxigenazei.

 Pygeum africanum poate fi o opțiune utilă de tratament pentru bărbații cu simptome urinare inferioare cauzate de hiperplazia benignă de prostată, Nicturia fiind redusă cu 19%, volumul de urină rezidual cu 24% și fluxul maxim de urină a fost crescut cu 23% conform studiului „Pygeum africanum pentru hiperplazie benignă de prostată” publicat de T.Wilt în 2002.

Un alt studiu clinic „Eficiența și acceptabilitatea tadenanului (extract de Pygeum africanum) în tratamentul hiperplaziei benigne de prostată (HBP): un proces multicentric în Europa Centrală” publicat J.Breza în 1998 a constatat o reducere de până la 32% în frecvența urinării nocturne.

Licopen

Licopenul este un element chimic natural din grupa carotenoizilor, care este responsabil pentru culoarea roșie, portocalie și roz a diferitelor fructe și legume, precum rosiile, pepenele roșu, guava, papaya, grapefruitul roz sau cireșele. Datorită beneficiilor sale precum reducerea stresului oxidativ și a inflamației la nivelul prostatei este eficace în tratamentul urinărilor frecvente.

Licopenul reduce producția hormonului dihidrotestosteron, unul dintre principalii factori care contribuie la mărirea prostatei.

Licopenul are, de asemenea, proprietăți antiproliferative, care ajută la prevenirea creșterii anormale a celulelor și pot inhiba mărirea prostatei. În studiile celulare, s-a demonstrat că licopenul încetinește diviziunea celulelor prostatei.

Bor

Borul este prezent în natură sub forma unor combinații cu diferite elemente sau minerale, inclusiv oxigenul. Majoritatea borului din alimente se găsește ca acid boric, o substanță ce apare în mod natural exclusiv în regnul vegetal, fiind o combinație între bor, oxigen și hidrogen.

Cele mai bogate surse de bor sunt fructele (strugurii, merele, bananele, nucile, alunele) si legumele (broccoli, varza, soia, morcovii, fasolea, cartoful).

Acest mineral reduce mai mulți markeri ai inflamației, inclusiv TNF-a (factorul de necroză tumorală alfa), IL-6 (interleukina 6) și proteina C reactivă.

Astfel, aportul de bor poate reduce riscul de cancer de prostată. Borul inhibă activitatea PSA (Antigenul Specific Prostatei) și reduce stocarea intracelulară de calciu.

Bărbații cu cel mai înalt aport dietetic de bor au un risc asociat cu 54% mai scăzut de cancer de prostată comparativ cu cei cu cel mai scăzut aport conform studiului „Aportul dietetic de bor și riscul de cancer de prostată” publicat de Yan Cui în 2004.

Terapie Medicamentoasă

Medicamentele pentru urinări frecvente ce pot fi administrate vizează cauza de bază a apariției simptomelor urinare. În cazul în care se suspectează o infecție bacteriană cele mai utilizate sunt antibioticele, anticolinergicele vor fi prescrise pentru controlul simptomelor cauzate de vezica hiperactivă, iar alfa-blocantele la bărbații cu hipertrofie benignă de prostată.

Antibiotice

Antibioticele se administrează în cazul în care polakiuria este secundară unei infecții bacteriene. Tipul specific de antibiotic va depinde de tipul de bacterii identificat în urină și de sensibilitatea acestora la diferite medicamente.

Antibioticele pentru urinări dese cauzate de o ITU includ combinația de medicamente trimetoprim și sulfametoxazol, cefalosporine, fluorochinolone, nitrofurantoină și fosfomicină. Acești agenți sunt utilizați în principal datorită tolerabilității lor, spectrului de activitate împotriva agenților uropatogeni suspectați și profilurilor farmacocinetice favorabile.

Anticolinergice

Anticolinergicele sunt utilizate în tratamentul vezica urinare hiperactive, un sindrom caracterizat prin urgență urinară, frecvență urinară crescută în timpul zilei, nicturie, cu sau fără incontinență urinară urgentă și nicio dovadă de infecție sau alte boli dovedite.

Medicamentele anticolinergice cresc capacitatea vezicii urinare prin scăderea tonusului mușchiului detrusor în timpul fazei de umplere. Printre medicamentele anticolinergice prescrise se numără oxibutinina, tolterodina, darifenacina și solifenacina.

Alfa-blocante

Alfa-blocantele și-au dovedit eficacitatea în tratamentul polakiuriei apărută la bărbați pe fondul hipertrofiei benigne de prostată.

Alfa-blocantele, cum ar fi terazosin, doxazosin, alfuzosin, tamsulosin și silodosin acționează prin inhibarea contracției mediate de norepinefrină a celulelor musculare netede ale prostatei și ale sfincterului intern al vezicii urinare, reducând tonusul țesuturilor și permițând urinei să curgă mai ușor.

Cu toate acestea, în ciuda ameliorării semnificative a simptomelor, alfa-blocantele nu reduc riscul de retenție urinară, progresia bolii sau nevoia de intervenție chirurgicală.

Terapii Comportamentale

Terapiile comportamentale pentru polakiurie vizează îmbunătățirea controlului vezicii urinare și reducerea simptomelor. Două metode eficiente sunt antrenamentul vezicii urinare și terapia prin biofeedback.

Antrenamentul vezicii urinare

Antrenamentul vezicii urinare poate ajuta la recăpătarea controlului asupra vezicii urinare. Mușchiul vezicii urinare poate fi antrenat să se extindă, astfel încât vezica urinară să poată reține mai multă urină. Antrenamentul vezicii urinare include, de asemenea, diferite abordări de tratament comportamental și un anumit program de hidratare și micționare.

Antrenamentul vezicii urinare cuprinde următorii pași:

  • Ținerea unui jurnal – Baza antrenamentului vezicii urinare este ținerea unui jurnal în care se notează frecvența vizitelor la toaletă, volumul de urină eliminat, cantitatea de lichide consumate zilnic și medicamentele diuretice administrate.
  • Programul de anulare – Programele de antrenament ale vezicii urinare recomandă ca odată ce se golește vezica urinară la prima oră dimineața și poate din nou după micul dejun, să se păstreze intervalele dintre vizitele la baie cât mai regulate posibil, micțiunile să nu fie prea dese, să se evite urinarea imediată atunci când apare impulsul și să se încerce mărirea intervalelor dintre golirile vezicii.
  • Tehnicile de distragere – Acestea includ relaxarea și concentrarea asupra gândurilor pozitive, schimbarea poziției corpului pentru a reduce presiunea asupra vezicii și încordarea mușchilor podelei pelvine.
  • Programul de hidratare – Pentru antrenamentul vezicii se recomandă consumul suficient de apă pentru a dilua urina și a minimiza iritația, evitând în același timp excesul care poate supraîncărca vezica. Evitarea băuturilor diuretice, cum ar fi cafeaua, ceaiul negru și alcoolul, mai ales înainte de somn sau activități sociale, este de asemenea importantă. Un program bine structurat de hidratare include consumul de lichide la intervale regulate pe parcursul zilei, cu reducerea cantității consumate cu câteva ore înainte de culcare pentru a ajuta la o noapte liniștită, fără vizite frecvente la toaletă.

Terapie prin biofeedback

Terapia prin biofeedback, destinată reeducării mușchilor podelei pelvine, constituie o metodă de tratament eficace în procesul de consolidare sau relaxare a acestor mușchi. Scopul fiind de a îmbunătăți funcția intestinului sau a vezicii urinare și de a reduce anumite simptome, printre care și polakiuria.

 Procedura, nedureroasă și noninvazivă, implică utilizarea unor senzori specifici și a unui afișaj pe computer pentru a oferi date vizuale referitoare la activitatea musculară. Feedback-ul servește drept instrument de dobândire a unei mai bune percepții și, prin exercițiu regulat, de control al mușchilor podelei pelvine.

O parte importantă a terapiei de biofeedback este practicarea consecventă a exercițiilor pentru mușchii podelei pelvine acasă.

Intervenții Chirurgicale

Intervențiile chirurgicale pentru tratamentul polakiuriei sunt luate în considerare atunci când tratamentele conservatoare, cum ar fi modificările comportamentale, medicamentele sau terapia prin biofeedback, n-au ameliorat semnificativ simptomelor. Există atât proceduri mai simple, minim invazive, dar și complexe, toate având ca scop îmbunătățirea funcției vezicii urinare și reducerea frecvenței urinărilor.

  • Injectarea cu Botox în vezica urinară pentru a relaxa mușchii supraactivi, reducând astfel urinările frecvente și urgența micțională.
  • Neuromodulația sacrală implică implantarea unui dispozitiv mic care trimite impulsuri electrice la nervii sacrali, responsabili pentru controlul vezicii urinare. Stimularea acestor nervi poate ajuta la îmbunătățirea comunicării dintre creier și vezică.
  • Augmentarea vezicii, o procedură mai invazivă, se ia în considerare atunci când vezica nu poate reține cantități suficiente de urină și implica extinderea capacității vezicii urinare prin inserarea unei porțiuni de intestin.
  • Instalarea unui stent uretral pentru a îmbunătăți fluxul urinar prin stabilizarea sau susținerea uretrei. Sunt mai frecvent utilizate pentru pacienții cu incontinență urinară, dar pot fi de ajutor și în cazurile de polakiurie cauzată de obstrucția parțială a fluxului urinar.
  • Derivația urinară se utilizează în cazuri foarte grave sau când alte opțiuni terapeutice n-au avut rezultat și constă în crearea unei noi căi pentru drenarea urinei din corp, ocolind vezica urinară.

Acupunctură

Acupunctura, ca terapie de medicina tradițională chineză, este un fel de tehnologie de stimulare a nervilor. S-a demonstrat că aceasta poate reduce nicturia și volumul urinei nocturne și poate ajuta la îmbunătățirea funcției vezicii urinare a pacienților și a simptomelor tractului urinar inferior.

Mecanismele care stau la baza acupuncturii pentru neuromodularea vezicii urinare nu sunt înțelese precis. Cu toate acestea, dovezi urodinamice ale activității detrusorului sugerează că acupunctura suprimă contracțiile neinhibate ale vezicii.

Mai mult, stimularea prin acupunctură pare să transmită informații prin ganglionii senzoriali către măduva spinării și prin intermediul interneuronilor pentru a modula activitatea neuronilor motori din trunchiul cerebral care controlează funcția autonomă, inclusiv activitatea urogenitală, cum ar fi activitatea mușchilor detrusorului și sfincterului.

 Acupunctura a îmbunătățit simptomele vezicii urinare hiperactive la fel de eficace ca terapia medicamentoasă convențională, iar combinația de acupunctură și terapie medicamentoasă a avut efecte mai favorabile decât doar utilizarea terapiei medicamentoase conform unei revizuiri sistematice a 30 de studii numită „Acupunctura pentru tratamentul vezicii urinare hiperactive” publicată de „Jung-Ju Lee” în 2022.

Terapie Dietetică

Terapia dietetică poate fi benefică în managementul simptomelor urinare, precum polakiuria. Anumite alimente, precum cele picante, cele care conțin zahăr sau conservanți, băuturile alcoolice sau cafeaua pot irita mucoasa vezicii urinare, favorizând polakiuria. Alimentele bogate în fibre, fructele și legumele, dar și sursele de proteine pot ajuta la menținerea unui tract urinar sănătos.

Se recomandă evitarea sau eliminarea din dietă:

  • băuturile carbogazoase, cum ar fi apa minerală
  • băuturile cu cofeină, cum ar fi cafeaua și ceaiul
  • ciocolata
  • băuturile alcoolice
  • fructele citrice
  • roșiile și produsele pe bază de roșii, inclusiv ketchup-ul, sosul de roșii și chili
  • alimentele picante
  • alimentele care conțin arome artificiale și conservanți
  • alimentele care conțin zahăr sau îndulcitori artificiali
  • mierea
  • ceapa crudă

Alimentele care susțin sănătatea vezicii urinare includ:

  • fructe (mere, banane, struguri, cocos, pepene, căpșuni, mure)
  • legumele (sparanghel, broccoli, castraveți, varză kale, morcovi, țelină, salată verde, ardei)
  • alimentele bogate în fibre includ (linte, fasole, zmeură, anghinare, orz, tărâțe, ovăz, migdale)
  • surse proteină (pește, pui, tofu, ouă)

Exerciții pentru Planseul Pelvin

Exercițiile pentru muschii planseului pelvian numite și exerciții Kegel, care constau în contractarea și relaxarea repetată a mușchilor podelei pelvine, sunt deosebit de eficiente în întărirea acestor mușchi și îmbunătățirea controlului vezicii.

Prin practica regulată a exercițiilor Kegel, se poate obține o mai bună gestionare a nevoii de a urina și o reducere a episoadelor de urinare urgentă sau incontinență.

Exercițiile constau în contracția musculaturii pelvine pentru o durată de 5 secunde, urmată de o relaxare de 5 secunde. Acest ciclu trebuie repetat de cinci ori în prima zi și trebuie efectuat cu vezica urinară golită.

Ulterior, se recomandă extinderea duratei de contracția și relaxare la 10 secunde fiecare, cu un total de 10 repetări. Se sugerează realizarea a trei seturi de 10 repetări zilnic.

Este necesar să se evite contracția musculaturii abdominale, a coapselor sau a feselor pe durata exercițiilor Kegel și să se mențină o respirație normală.

Practicarea regulată a exercițiilor Kegel poate duce la observarea ameliorării simptomatologiei urinare în aproximativ 4 săptămâni.

Modificări ale Stilului de Viață

Anumite modificări ale stilului de viață atât în ceea ce privește controlul și gestionarea micțiunilor, cât și limitarea anumitor alimente sau băuturi pot avea efecte benefice asupra urinărilor frecvente și pot îmbunătăți calitatea vieții.

  • Limitarea alimentelor și băuturilor care irită vezica urinară – Anumite alimente și băuturi pot irita vezica urinară, accentuând nevoia de urinare frecventă. Cafeaua, băuturile carbogazoase, alcoolul, citricele și alimentele picante sunt printre cele mai comune, iar identificarea și limitarea consumului ajută la reducerea simptomele.
  • Monitorizarea aportului de lichide – Hidratarea este esențială, dar un aport excesiv de lichide poate agrava polakiuria. Se recomandă echilibrarea consumul de lichide pe parcursul zilei.
  • Golire dublă – Această tehnică implică încercarea de a urina o a doua oară la câteva minute după prima golire, pentru a asigura evacuarea completă a vezicii și în timp poate reduce frecvența urinărilor.
  • Golire întârziată – Antrenarea vezicii urinare pentru a întârzia urinarea poate crește capacitatea vezicii și poate reduce frecvența episoadelor. Se realizează progresiv și cu prudență pentru a evita retenția urinară.
  • Programarea micțiunilor – Stabilirea unui program regulat de urinare, de exemplu, la fiecare 2-4 ore, poate ajuta în gestionarea simptomelor, evitând suprasolicitarea vezicii.
  • Menținerea regularității tractului intestinal – Este recomandată evitarea constipația deoarece poate exercita presiune asupra vezicii urinare și poate agrava polakiuria. Consumul adecvat de fibre și hidratare corespunzătoare ajută la menținerea unui tract intestinal regulat.
  • Gestionarea greutății – Creșterea în greutate exercită presiune suplimentară asupra vezicii de aceea menținerea unei greutăți optime este benefică în reducerea incidenței polakiuriei.
  • Oprirea utilizării produselor din tutun – Fumatul poate afecta sănătatea vezicii urinare și poate crește riscul de urinare frecventă de aceea este recomandată renunțarea la produsele care conțin tutun.

Care dintre aceste tratamente este eficient pentru mine?

Opțiunile terapeutice vor fi alese împreună cu un specialist în funcție de patologia specifică fiecărui pacient. Tratamentele variază în funcție de cauza de bază a polakiuriei și de particularitățile cazului. În majoritatea situațiilor o singură abordare terapeutică nu este suficientă, fiind necesare aplicarea mai multor măsuri concomitente.

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Medic rezident Psihiatrie la SCJU Constanța. Am absolvit Facultatea de Medicină din Brașov. În perioada studenției am fost implicată activ în proiectele asociațiilor studențești, atât la nivel local, ocupând diferite poziții, cea mai importanta cea de Vicepreședinte Relații Interne, cât și la nivel național. Am făcut parte din echipa de organizare a primei ediții a Congresului Medical pentru Studenti și Tineri Medici din Brașov.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Deschide Chat WhatsApp
Buna ziua 👋
Cu ce informatii te putem ajuta?