Scurgeri vaginale
Afectiuni Urologice

Scurgeri vaginale

secretiile vaginale
Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Scris De:

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Scurgerea vaginală este un amestec de lichid, celule și bacterii care protejează și lubrifiază vaginul. În mod normal, secreția vaginală are consistența mucusului, este transparentă, albă sau alb-gălbuie, are un miros subtil, iar cantitatea acesteia variază între 2-5 ml zilnic.

Modificările de culoare ale scurgerilor vaginale pot fi asociate cu infecții genitale sau alte condiții medicale. Astfel, culorile roșu și roz sunt legate în general de menstruație, dar în cazuri grave pot să indice polipi, eroziuni cervicale sau cancer genital, albul poate fi indicatorul unei candidoze, iar galben-verzui și gri al unei infecții bacteriene.

Cauzele care stau la baza modificărilor scurgerilor vaginale sunt de natură infecțioasă și neinfecțioasă. Dintre cele infecțioase cele mai importante sunt candidoza, trichomoniaza, gonoreea, chlamydia și vaginoza bacteriană, iar dintre cele neinfecțioase reacțiile alergice și vaginita atrofică.

Tratamentul diferitelor infecții și afecțiuni genitale se face în general cu antibiotice și antifungice la care se pot adăuga agenți adjuvanți precum cremele sau ovulele hidratante.

În cazul unor infecții cu transmitere sexuală precum gonoreea sau chlamydia este important ca toți partenerii sexuali să fie tratați pentru prevenirea eventualelor recidive și complicații.

Scurgerea vaginală în timpul sarcinii se caracterizează printr-o creștere a cantității și schimbări în consistență datorită nivelurilor crescute de estrogen, care influențează producția de mucus cervical și circulația sanguină la nivelul vaginului și colului uterin.

Ce este scurgerea vaginală?

Scurgerea vaginală, cunoscută și sub denumirea de leucoree, este un lichid clar, alb sau alb-gălbui care provine din vagin. Mare parte a acestui lichid este mucus produs de glandele colului uterin. Restul este alcătuit din transudat care provine din pereții vaginali și secreții din glandele Skene și Bartholin.

Eventualele elementele solide sunt celule epiteliale exfoliate din peretele vaginal și colul uterin, precum și unele dintre bacteriile care se găsesc în mod normal în vagin fără a provoca boli. 

Scurgerea vaginală ajută la curățarea și lubrifierea vaginului și contribuie la combaterea bacteriilor patogene și a infecțiilor.

Ce este considerat a fi o scurgere vaginală normală?

Scurgerea vaginală normală este, de obicei, clară sau lăptoasă și poate avea un miros subtil care nu este neplăcut sau urât. La femeile aflate în perioada reproductivă, este normală o scurgere vaginală albă sau clară, groasă, asemănătoare mucusului și în mare parte inodoră în fiecare zi, de aproximativ jumătate până la o linguriță (2 până la 5 mL).

  • Textură – În mod normal secrețiile vaginale variază de la apoase până la lipicioase, groase și păstoase. Schimbările hormonale și infecțiile pot să modifice consistența scurgerii vaginale.
  • Culoare – Secrețiile vaginale normale sunt clare, albe sau alb-gălbui. Scurgerile de culoare galben închis, maro, verde sau gri pot indica o infecție sau altă problemă.
  • Miros – Scurgerea vaginală poate fi inodoră sau poate avea un miros ușor, dar acesta nu ar trebui să fie puternic și nici neplăcut. Un miros înțepător sau neplăcut al scurgerii vaginale poate indica o infecție vaginală.
  • Cantitate – Cantitatea de secreții vaginale poate să diferă de la o persoană la alta și poate fi influențată de anumiți factori precum sarcina, utilizarea pilulelor contraceptive sau ovulația. În general, cantitatea variază între 1,5-2 ml și 5 ml pe zi. Schimbările bruște în cantitatea de scurgere vaginală produsă poate sugera prezența unei infecții sau afecțiuni.

Ce semnifică culoarea scurgerii vaginale?

Culoarea scurgerii vaginale normale variază între transparent și alb-gălbui, iar modificarea acesteia poate sugera infecții sau alte condiții medicale. Modificările de culoare ale secrețiilor vaginale pot fi însoțite și de alte simptome precum prurit, miros neplăcut, durere sau iritație care indică necesitatea unui tratament adecvat.

CuloareCe ar putea însemnaSimptome asociate
RoșuSângerare menstruală sau cicluri neregulate Cancer de col uterin sau endometrial (mai rar)Durere, iritație, alte semne de infecție sau traumă
AlbScurgere normală CandidozăPrurit, senzație de arsură, textură brânzoasă, durere în timpul actului sexual
Galben-verzuiInfecții vaginale ( trichomoniază, gonoree)Prurit, miros puternic, iritații, dureri pelvine
RozDupă contact sexual La sfârșitul/începutul ciclului menstrual Pierderea mucoasei uterine după sarcină (lohii) Polipi cervicali Eroziune cervicalăUșoară sângerare sau spotting, durere sau disconfort în timpul actului menstrual
TransparentScurgere normală, în special în timpul ovulațieiTransparența gelatinoasă este normală și nu se însoțește de alte simptome. Poate fi mai abundentă în timpul ovulației sau excitației sexuale.
GriVaginoză bacterianăMiros ”de pește”, senzație de arsură, iritație

Ce reprezintă secreția albă brânzoasă fără miros?

Secreția albă brânzoasă fără miros este adesea asociată cu o infecție fungică, cunoscută și sub denumirea de candidoză vaginală. Candida este prezentă în mod normal în organism, însă atunci când crește excesiv poate perturba echilibrul vaginal. 

Ce reprezintă lipsa menstruației și scurgerile albe?

Lipsa menstruației, denumită și amenoree împreună cu scurgeri albe poate să indice mai multe condiții, cea mai frecventă fiind sarcina. Poate fi, însă, și rezultatul unor dezechilibre hormonale, stresului, instalării menopauzei sau altor afecțiuni medicale.

Ce reprezintă durerea de burtă și scurgerile albe?

Durerea de burtă și scurgerile albe indică, în general, prezența unei condiții medicale care necesită intervenție și tratament, cele mai frecvente fiind infecțiile tractului genital. Alte afecțiuni pe care cele două simptome le pot indica sunt: endometrioza, sarcina ectopică, boala inflamatorie pelvină, sindromul de ovare polichistice, tumori sau chisturi ovariene.

Care sunt cauzele scurgerilor vaginale?

Cauzele majore ale secrețiilor vaginale anormale sunt infecțiile vaginale sau cervicale, precum candidoza, trichomoniaza sau vaginoza bacteriană. Dintre cauzele neinfecțioase sunt amintite iritațiile mecanice sau chimice și vaginita atrofică.

Infecție cu drojdii (Candida)

Infecțiile cu drojdii sau candidozele sunt cauzate de o creștere excesivă a unei ciuperci numite Candida și deseori provoacă o scurgere vaginală groasă, albă, brânzoasă, care de obicei nu miroase sau miroase doar ușor diferit față de normal.

De asemenea, această secreție albicioasă și cremoasă poate să fie prezentă și în jurul vaginului. Majoritatea candidozelor au manifestări de tipul pruritului, senzației de arsură sau eritem în zona vaginală și în jurul acesteia.

Trichomoniaza

Trichomoniaza este o infecție cu transmitere sexuală cauzată de Trichomonas vaginalis, un protozoar flagelat. Scurgerea vaginală poate fi gri sau galben verzui, spumoasă și în exces. Adesea această secreție anormală este însoțită de un miros neplăcut, ”de pește”, prurit, iritație locală și durere sau disconfort la urinare și contact sexual.

Vaginoza bacteriană

Vaginoza bacteriană este o perturbare a florei vaginale normale caracterizată prin reducerea lactobacililor și creșterea altor tipuri de bacterii, cel mai frecvent Gardnerella vaginalis. Scurgerea vaginală devine gri sau albă, apoasă și emite un miros ”de pește”, mai ales după contactul sexual sau în timpul menstruației. Alte simptome ale vaginoze bacteriene sunt  senzația de arsură la urinare și iritație vaginală.

Gonoreea și chlamydia

Gonoreea și chlamydia sunt infecții cu transmitere sexuală cauzate de bacterii patogene, Neisseria gonorrhoeae, respectiv Chlamydia trachomatis.  Gonoreea produce adesea o scurgere vaginală verde-gălbuie sau apoasă, în timp ce chlamydia poate provoca o scurgere albicioasă, transparentă, galbenă sau gri.

Secreția vaginală este în exces și poate avea un miros puternic ”de pește”. Ambele infecții pot fi asimptomatice, dar pot avea și alte manifestări precum dureri abdominale, disurie, sângerări între menstruații și durere în timpul actului sexual.

Boala inflamatorie pelvină

Boala inflamatorie pelvină (BIP) este o complicație severă a infecțiilor cu transmitere sexuală, în special a gonoreei și chlamydiei , afectând uterul, trompele uterine și alte organe reproductive. Tabloul simptomatologic se caracterizează prin durere pelvină severă, febră, scurgeri vaginale abundente cu miros neplăcut ”de pește” și disurie. În lipsa unui tratament adecvat poate duce la probleme de fertilitate.

Infecția cu HPV (Virusul papilloma uman) sau Cancerul de col uterin

Infecția cu virusul papiloma uman (HPV) poate duce la dezvoltarea verucilor genitale, fiind un factor major de risc pentru cancerul de col uterin (cancer cervical). Cancerul de col uterin poate provoca scurgeri vaginale apoase, sângeroase și cu miros neplăcut, alături de dureri pelvine și sângerări anormale, în special după contactul sexual.

Reacții alergice

Anumite substanțe care se găsesc în produsele de igienă, spermicide sau lenjerie intimă pot determina iritarea mucoasa vaginală, declanșând o reacție alergică. În aceste situații, scurgerea vaginală este mai abundentă și mai apoasă decât în mod normal, fiind însoțită de semne locale precum prurit, eritem sau tumefiere.

Vaginita atrofică

Vaginita atrofică se întâlnește de obicei la femeile care au intrat la menopauză fiind determinată de scăderea nivelului de estrogen, subțierea și uscarea mucoasei vaginale. Poate provoca scurgeri ușoare, incolore sau apoase, disconfort sau durere în timpul actului sexual și prurit sau iritație locală.

Care sunt tratamentele?

Tratamentul pentru scurgerile vaginale anormale diferă în funcție de cauza care stă la baza acestor modificări, cele mai frecvent fiind administrate antibiotice, antifungice și agenți hidratanți locali.

Vaginoza Bacteriană

Vaginoza bacteriană este una dintre cele mai frecvente infecții vaginale care afectează femeile din întreaga lume și provine dintr-un dezechilibru în flora vaginală, unde speciile dominante de Lactobacillus sunt invadate de organisme precum Gardnerella.

Aproximativ 30% dintre cazurile de vaginoză bacteriană nu necesită tratament. Pentru cazurile mai complicate, această afecțiune poate fi tratată cu antibiotice, fie cu clindamicină, fie cu metronidazol. Ambele medicamente sunt eficiente dacă sunt luate pe cale orală sau aplicate vaginal și pot fi administrate și la pacientele gravide.

Regimurile de tratament utilizate pentru tratarea vaginozei bacteriene sunt următoarele:

  • Metronidazol: 500 mg oral de două ori pe zi timp de 7 zile                                                                                         
  • Metronidazol 0,75% gel: 5 g intravaginal o dată pe zi timp de 5 zile                                                                             
  • Clindamicină 2% cremă: 5 g intravaginal pe noapte timp de 7 zile                                                                               
  • Clindamicină 2% gel: 5 g intravaginal o singură dată

Regimurile alternative pentru tratarea vaginozei bacteriene sunt următoarele:

  • Ovule de clindamicină: 100 mg ovule intravaginal în fiecare noapte timp de 3 zile
  • Clindamicină comprimate: 300 mg oral de două ori pe zi timp de 7 zile
  • Tinidazol: 1 g pe cale orală în fiecare zi timp de 5 zile SAU 2 g pe cale orală în fiecare zi timp de 2 zile

La femeile însărcinate se evită administrarea tratamentului oral, se preferă opțiunile intravaginale pentru a reduce expunerea sistemică a fătului la medicamente.                                           

Ratele de vindecare pe termen scurt ale regimurilor cu metronidazol oral și vaginal pe mai multe zile sunt între 65% și 90%, dar ratele de recurență sunt ridicate, ajungând până la 58% conform unui studiului „Rate ridicate de recurență a vaginozei bacteriene pe parcursul a 12 luni după terapia cu metronidazol oral și factorii asociați cu recurența” publicat de Catriona S. Bradshaw în 2006.

La aproximativ 10% până la 15% dintre femei afecțiunea nu se ameliorează după prima cură de antibiotice și pot necesita tratament suplimentar. În caz de recurență se prescrie o a doua cură de antibiotice și se adaugă un antifungic Fluconazol 150 mg.

Deoarece vaginoza bacteriană nu este considerată o boală cu transmitere sexuală, partenerii nu necesită tratament și nu există riscul de a se transmite infecția înapoi între parteneri.

Pe lângă tratamentul antibiotic, se pot recomanda agenți hidratanți locali ( de exemplu Cicatridina) pentru a ajuta la refacerea umidității și sănătății vaginale.

Trichomoniaza

Trichomoniază este o infecție parazitară cu transmitere sexuală cauzată de Trichomonas vaginalis. Această infecție se tratează cu antibiotice, medicamentul de elecție fiind metronidazolul oral.

Regimul de tratament recomandat pentru femei:

Metronidazol: 500 mg oral de două ori pe zi timp de 7 zile 

Regimul de tratament recomandat pentru bărbați:

Metronidazol 2 g, per os, doză unică

Regimul alternativ pentru femei și bărbați:

Tinidazol 2 g, per os, doză unică.

Cu aceste doze recomandate, ratele de vindecare raportate pentru trichomoniază au fost de 90-95% conform „Ghiduri de tratament pentru boli cu transmitere sexuală” de Workowski, K.A. în 2010.

 Studiile au arătat că metronidazolul este sigur la la femeile însărcinate în toate etapele sarcinii, însă tinidazolul nu a fost evaluat la acestea.  

La femeile care alăptează cărora li se administrează metronidazol, întreruperea alăptării în timpul tratamentului și timp de 12-24 de ore după ultima doză va reduce expunerea sugarului la metronidazol. Pentru femeile care alăptează tratate cu tinidazol, se recomandă întreruperea alăptării în timpul tratamentului și timp de 3 zile după ultima doză.

Partenerii sexuali ai pacienților cu trichomoniază trebuie tratați pentru prevenirea reinfecțiilor, iar raporturile sexuale ar trebui întrerupte până la finalizarea tratamentului și vindecarea bolii.

Candidoza Vulvovaginală

Candidoza vulvovaginală este cauzată la 90% femei de către Candida albicans. Infecțiile cu Candida sunt tratate cu medicamente antifungice precum nistatina, clotrimazol, amfotericina B, miconazol,  terapia locală asigurând eficacitatea tratamentului.

Terapia locală include:

  • Clotrimazol tablete vaginale 500 mg doză unică sau 200 mg o dată pe zi timp de 3 zile (500 mg săptămânal se recomandă în candidoza recurentă) ·
  • Miconazol ovule vaginale 1200 mg în doză unică sau 400 mg o dată pe zi timp de 3 zile
  • Există o gamă variată de alte preparate valabile în tratamentul local al candidozei vaginale. (Tioconazol, Butoconazol,Terconazol)

Medicaţia orală include:

  •  Fluconazol 150 mg în doză unică
  •  Itraconazol 200 mg de două ori pe zi timp de 1 zi

Se evită prescrierea fluconazolului în primul trimestru de sarcină.

Pentru infecțiile vaginale recurente cu candida, doza de fluconazol este în zilele 1, 4 și 7, apoi se administrează săptămânal timp de șase luni.

Candidoza nu se transmite de obicei prin contact sexual, de aceea tratarea partenerilor nu este necesară.

Cremele și supozitoarele din aceste regimuri sunt pe bază de ulei și ar putea acționa asupra prezervativelor și diafragmelor din latex de aceea se recomandă prudență și folosirea unei metode contraceptive secundare pe durata tratamentului.

Pe lângă tratamentul antifungic, utilizarea unor creme sau ovule hidratante locale (cum ar fi Cicatridina) poate ajuta la ameliorarea simptomelor de uscăciune vaginală și iritație care pot însoți infecția.

Chlamydia

Infecția cu Chlamydia este o boală infecțioasă bacteriană comună și poate fi tratată cu antibiotice, de elecție fiind doxiciclina și azitromicina, dar pot exista și alte alternative.

Regimuri recomandate pentru adulți și adolescenți:

  • Doxiciclină 100 mg oral de două ori pe zi timp de 7 zile
  • Azitromicină 1 g pe cale orală ca o singură doză orală

Regimuri alternative:

  • Levofloxacină 500 mg oral o dată pe zi timp de 7 zile
  • Azitromicină 2 g, oral, în doză unică
  • Eritromicina 500 mg, oral, de 4 ori pe zi, 7 zile
  • Claritromicina 250 mg, oral, de 2 ori pe zi, 7 zile

Studiile indică faptul că azitromicina este sigură și eficientă în timpul sarcinii. Doxiciclina este contraindicată în al doilea și al treilea trimestru de sarcină din cauza riscului de decolorare a dinților. Levofloxacina prezintă un risc scăzut pentru făt în timpul sarcinii, dar are potențial de toxicitate în timpul alăptării.

Regimuri recomandate pentru femeile însărcinate:

  • Azitromicină 1 g oral într-o singură doză
  • Amoxicilină 500 mg oral de 3 ori/zi timp de 7 zile

Partenerii sexuali ar trebui să fie îndrumați pentru evaluare, testare și tratament prezumtiv dacă au avut contact sexual cu partenerul în timpul celor 60 de zile premergătoare apariției simptomelor sau a diagnosticului de chlamydia.

 De asemenea, se recomandă abstinență de la actul sexual timp de 7 zile după terapia cu doză unică sau până la finalizarea unui regim de 7 zile și rezolvarea simptomelor, dacă sunt prezente sau până la tratarea tuturor pacienților sexuali.

 Gonoreea

Gonoreea este o boală cu transmitere sexuală care apare în urma infecției cu Neisseria gonorrhoeae și se tratează cu antibiotice. Terapia combinată recomandată include o cefalosporină de generația a treia, fie cu azitromicină, fie cu doxiciclină.

Regim recomandat pentru adulți:

  • Ceftriaxonă 500 mg o singură doză intramusculară sau intravenoasă + Azitromicină 1 g în doză unică.
  • Cefiximă 800 mg o singură doză intramusculară sau intravenoasă + Azitromicină 1 g în doză unică.

Regim alternativ pentru adulți:

  • Ceftriaxonă 500 mg o singură doză intramusculară sau intravenoasă + Doxiciclină 100 mg  de 2 ori pe zi timp de 7 zile
  • Cefiximă 800 mg o singură doză intramusculară sau intravenoasă + Doxiciclină 100 mg  de 2 ori pe zi timp de 7 zile

Doxiciclina este contraindicată în sarcină, la femeile însărcinate se va administra combinația de cefalosporină de generația a treia și azitromicină.

Partenerii sexuali vor fi trataţi pentru gonoree, preferabil după o examinare pentru bolile cu transmitere sexuală. Vor fi incluşi în cazul gonoreei simptomatice, toţi partenerii sexuali încadraţi în perioada premergătoare de 14 zile sau ultimul partener dacă aceasta este mai lungă, iar în cazul gonoreei asimptomatice, toţi partenerii în limitele a 90 de zile precedente. Contactul sexual va fi sistat 7 zile sau până când toți partenerii sexuali vor fi tratați.

Infecția cu Mycoplasma genitalium

Infecția cu Mycoplasma genitalium este o boală cu transmitere sexuală (BTS) ce se manifestă atât la bărbați, cât și la femei. Azitromicina, doxiciclina și moxifloxacina sunt agenții antibacterieni cel mai frecvent utilizați pentru tratamentul infecției cu M. genitalium.

Regimuri recomandate în cazul în care M. genitalium a fost detectat:

Testarea rezistenței nu este disponibilă sau este rezistent la macrolide:

Doxiciclină 100 mg de două ori pe zi timp de 7 zile urmată de Moxifloxacină 400 mg o dată pe zi timp de 7 zile

Susceptibil la macrolide sau moxifloxacina indisponibilă:

Doxiciclină 100 mg de două ori pe zi timp de 7 zile urmată de Azitromicină 1 g în ziua 1 urmată de Azitromicină 500 mg o dată pe zi timp de 3 zile

Regimuri recomandate în cazul în care agentul patogen nu a fost identificat, dar se suspicionează:

Doxiciclină 100 mg de două ori pe zi timp de 7 zile urmată de Moxifloxacină 400 mg o dată pe zi timp de 7 zile

Moxifloxacina și doxiciclina nu sunt, în general, recomandate femeilor gravide. O cură terapeutică numai cu azitromicină (de exemplu, azitromicină 1 g în ziua 1 urmată de 500 mg o dată pe zi în zilele 2, 3 și 4) poate fi luată în considerare, dar există riscul de eșec al tratamentului.

Partenerii sexuali vor fi trataţi pentru această infecție, iar contactul sexual se va întrerupe 7 zile sau până când toți partenerii sexuali își finalizează regimul de tratament.

Ar trebui tratat și partenerul meu sexual?

Partenerul sau partenerii sexuali nu necesită tratament  în toate afecțiunile genitale. Aceștia trebuie tratați doar în cazul infecțiilor cu transmitere sexuală, cum ar fi trichomoniaza, gonoreea, infecția cu Chlamydia sau Mycoplasma genitalium pentru a preveni reinfectarea.

Cum se modifică scurgerea vaginală dacă ești însărcinată?

Scurgerea vaginală poate suferi modificări semnificative pe parcursul sarcinii, fiind o parte normală a modificărilor fiziologice care au loc în acest timp.

Se observă o creștere a cantității de scurgere vaginală datorită creșterii nivelurilor de estrogen, care stimulează producția de mucus cervical și modificările în fluxul sanguin la nivelul vaginului și colului uterin.

Secrețiile pot deveni mai subțiri, mai fluide și mai abundente pe măsură ce sarcina progresează.

Scurgerea normală în timpul sarcinii este clară sau albă și nu are un miros puternic sau neplăcut.

 În timpul sarcinii, un dop de mucus sigilează deschiderea colului uterin pentru a preveni intrarea infecțiilor. Când colul uterin începe să se dilate în pregătirea pentru travaliu, dopul va ieși, fiind un tip special de secreție vaginală numită ”spectacol sângeros”. Această scurgere poate fi apoasă, lipicioasă sau ca un jeleu și poate conține urme de sânge sau nuanță roz sau maronie.

În cazul în care apar alte modificări de culoare, miros, cantitate sau culoare, este necesar un consult medical pentru a elimina orice suspiciune.

Cum menții curățenia și mirosul plăcut al vaginului?

Pentru menținerea unui vagin sănătos și cu un miros plăcut există anumite recomandări generale care trebuie urmate.

  • Se recomandă utilizarea apei călduțe și a săpunului fără parfum, pentru spălarea zonei genitale externe. Se evită săpunurile dure, dușurile vaginale sau produsele de igienă feminină care pot perturba echilibrul natural al vaginului.
  • Ștergerea corectă dinspre față spre spate după folosirea toaletei pentru a preveni răspândirea bacteriilor din zona anală către vagin, reducând astfel riscul de infecții.
  • Utilizarea lenjeriei din materiale naturale, respirabile, cum ar fi bumbacul, care permite circulația aerului și ajută la menținerea uscăciunii zonei vaginale, diminuând șansele de creștere a bacteriilor care cauzează mirosuri.
  • Evitarea hainelor prea strâmte, în special cele din materiale sintetice, care pot reține umiditatea și căldura, creând un mediu favorabil pentru creșterea bacteriană. Se recomandă optarea pentru haine lejere și respirabile.
  • Practici adecvate în timpul actului sexual cum ar fi utilizarea prezervativelor, spălarea corespunzătoare înainte și după sex, evitarea spermicidelor sau lubrifianților cu parfumuri sau arome ce ar putea irita vaginul.
  • Evitarea produselor parfumate sau iritante (absorbante, tampoane, produse de igienă, lenjerie, etc)
  • Schimbarea frecventă a produselor menstruale și igiena corespunzătoare în timpul menstruației este importantă pentru a preveni acumularea de bacterii și dobândirea unui miros neplăcut
  • Menținerea unei diete echilibrate și unui nivel corespunzător de hidratare
  • Controale ginecologice periodice și respectarea recomandărilor medicale.

De ce miros scurgerile mele vaginale?      

Mirosul scurgerilor vaginale poate să varieze de la o persoană la alta și poate fi influențat de mai mulți factori precum igiena personală, dezechilibre hormonale sau a florei vaginal, infecții vaginale, folosirea anumitor produse, alimentație sau condiții medicale asociate.

Ar trebui să folosesc duș vaginal pentru a scăpa de scurgerea vaginală?

Dușul vaginal nu este recomandat deoarece acesta poate să perturbe flora vaginală normală și poate favoriza răspândirea infecțiilor. Scurgerile vaginale sunt normale la femei și nu este necesară intervenția pentru a scăpa de acestea. Dacă apar modificări calitative și cantitative ale scurgerilor vaginale atunci se recomandă un consult medical și tratarea eventualelor infecții.

Când ar trebui să merg la doctor pentru o scurgere anormală?

Scurgerea vaginală normală este de obicei clară sau lăptoasă, cu un miros subtil, iar modificările semnificative ale acesteia pot indica o condiție medicală de aceea este recomandat un consult ginecologic. O scurgere anormală poate să însemne:

  • modificarea culorii în galben, verde, gri sau roșu
  • miros puternic, neplăcut, ”de pește”
  • creșterea cantității în mod neobișnuit
  • modificare consistenței, devine prea apoasă, prea groasă sau prea lipicioasă
  • este însoțită de alte simptome precum prurit, eritem, senzație de arsură, disurie sau durere
Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Medic rezident Psihiatrie la SCJU Constanța. Am absolvit Facultatea de Medicină din Brașov. În perioada studenției am fost implicată activ în proiectele asociațiilor studențești, atât la nivel local, ocupând diferite poziții, cea mai importanta cea de Vicepreședinte Relații Interne, cât și la nivel național. Am făcut parte din echipa de organizare a primei ediții a Congresului Medical pentru Studenti și Tineri Medici din Brașov.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Deschide Chat WhatsApp
Buna ziua 👋
Cu ce informatii te putem ajuta?