Tratament Cistita
Afectiuni Urologice

Tratament Cistita

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Scris De:

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Cistita este una dintre cele mai frecvente infecții urinare, în special la femei, iar abordarea terapeutică poate să difere în funcție de tipul și cauza cistitei.

Pentru majoritatea cazurilor de cistită de origine bacteriană, tratamentul de primă linie include administrarea de antibiotice, selectate în funcție de agentul patogen implicat și de rezistența locală la antibiotice. În plus, se adaugă tratament adjuvant cu probiotice și suplimente pe bază de plante, precum extractul de merișor sau uleiul de cuișoare.

Pe lângă tratamentul medicamentos, o dietă echilibrată bogată în lichide, fructe și carbohidrați complecși, precum și măsurile adecvate de igienă pot contribui la ameliorarea simptomatologiei și prevenirea recurențelor.

Tratamentele cistitei sunt:

  1. Administrarea Antibioticelor
  2. Administrarea D-manozei
  3. Administrarea Probioticelor
  4. Administrarea Produselor pe baza de Merisor
  5. Administrarea produselor pe baza de Cuisoare
  6. Folosirea antiinflamatoarelor
  7. Modificarea Dietei
  8. Măsuri adecvate de igienă

Administrarea Antibioticelor

Administrarea antibioticelor este abordarea terapeutică principală pentru cistită. Opțiunile de tratament de primă linie pentru cistita acută necomplicată includ nitrofurantoina (Nitrofurantoina Arena – 100 mg de două ori pe zi timp de cinci zile), sulfametoxazol/trimetoprim (Sumetrolim/ Epitrim/ Tagremin/ Bitrim/ Sevatrim/ Cotrim – 800/160 mg de două ori pe zi timp de trei zile) și fosfomicina (înainte exista pe piața din România sub denumirea de Monural, acum se găsește ca Fosfomicina Rompharm – o singură doză de 3 g).

Nitrofurantoina

Nitrofurantoina este un antibiotic utilizat timp de mai mult de cinci decenii ca primă linie pentru tratamentul cistitei necomplicate și rămâne activă împotriva majorității uropatogenilor precum E. coli, Enterococcus spp., Enterobacter spp. și Klebsiella spp. Nu determină rezistența sau apariția candidozei, are o rată de vindecare ridicată de 79% până la 92% și poate fi utilizat în siguranță chiar și la pacienții mai în vârstă, atâta timp cât rata lor de filtrare glomerulară este > 60 ml/min.

A fost observată o rată globală de vindecare clinică de 77,3% a nitrofurantoinei pentru tratamentul cistitei acute la 485 de veterani de sex masculin conform studiului „Eficacitatea și siguranța nitrofurantoinei în ambulatoriu la veteranii de sex masculin” de Michelle L. Ingalsbe în 2015.

Are o penetrare redusă în țesut și, prin urmare, este inadecvat pentru pacienții cu febră, pielonefrită sau alte semne de boală sistemică. Nitrofurantoina este mai puțin activă împotriva organismelor din grupul Proteeae ( Proteus , Morganella și Providencia ) care produc urează crescând pH-ul urinar. S-a demonstrat că nitrofurantoina este mai puțin eficientă în infecțiile urinare unde pH-ul urinei este de 8 sau mai mare.

Nitrofurantoina este mai degrabă un medicament bacteriostatic decât bactericid. Prin urmare, nu trebuie administrat mai puțin de cinci zile.

Sulfametoxazol/Trimetoprim

Sulfametoxazol/Trimetoprim (SMX-TMP) este recomandat când rezistența locală la antibiotic este <20%. Acesta are o bună penetrare tisulară, inclusiv în prostată. Rata generală de vindecare clinică este raportată ca fiind între 79% și 100%. Trimetoprimul poate fi utilizat singur cu o eficacitate similară la pacienții cu alergie la sulfametoxazol. Totuși, rezistența la SMX-TMP tinde să se dezvolte relativ rapid.

Ratele de vindecare după șase săptămâni au fost de 76% pentru terapia cu doză unică de sulfametoxazol/trimetoprim și de 87% pentru tratamentul de 10 zile cu SMX-TMP, conform studiului „Tratamentul cistitei la femei cu o doză unică de sulfametoxazol/trimetoprim” de G.W.Counts în 1982.

Fosfomicina

Fosfomicina are o rată de vindecare clinică generală similară cu nitrofurantoina fiind eficientă împotriva multor organisme rezistente la medicamente, inclusiv E. coli și Enterococcus. Poate fi utilizată atât pentru organisme Gram-negative, cât și pentru cele Gram-pozitive, inclusiv tulpinile rezistente la vancomicină. Este mai puțin eficace împotriva Klebsiella și Pseudomonas.

Acționează prin interferența cu sinteza peretelui celular bacterian, dar într-o manieră distinctă de beta-lactame. Este un antibiotic unic cu relativ puțină rezistență, deși este disponibil din 1969. De asemenea, penetrează bine biofilmele.

Deși doza obișnuită este un plic de 3 grame, până la 3 doze pot fi utilizate la intervale de 2-3 zile în situații complexe, în plus poate fi utilizată în siguranță în timpul sarcinii.

Studii recente au sugerat că fosfomicina poate fi utilă în infecțiile urinare complicate și pielonefrită, dar sunt necesare studii suplimentare pentru confirmare.

Administrarea D-manozei

Admnistrarea D-manozei ca adjuvant în tratamentul cistitei s-a dovedit a fi eficientă, aceasta prevenind aderența bacteriană la peretele vezicii urinare printr-un mecanism de inhibiție competitivă.

D-manoza este o monozaharidă produsă în mod natural de organism din glucoză, fiind prezentă în celulele corpului și în unele alimente. D-manoza diferă de glucoză prin inversarea unuia dintre cei patru centri chirali ai moleculei, atomul de carbon din poziţia 2.

Cel puțin 90% din D-manoza ingerată este absorbită în partea superioară a intestinului. Particularitatea sa este că, în ciuda faptului că este o moleculă simplă, acest zahăr nu este metabolizat de organism. În consecință, nu este stocat în ficat sau în alte organe, dar este excretat neconvertit în urină prin rinichi. La aproximativ 60 de minute de la ingestie, ajunge neschimbat in tractul urinar.

Mai multe studii au arătat că, în urină, E. Coli se atașează de D-manoză. Acest mecanism se bazează pe asemănarea structurală dintre D-manoză și receptorii manozilați uroteliali expuși de epiteliul tractului urinar.

Legând D-manoza liberă, bacteriile sunt blocate în urină și apoi eliminate de tractul urinar. Acest efect este prezent și în cazul terapiei concomitente cu antibiotice. Această monozaharidă nu are activitate bacteriostatică și/sau bactericidă și nu modifică celula bacteriană, astfel că nu interferează cu acțiunea antibioticelor.

După 15 zile de administrare a unui compus cu D-manoza de două ori pe zi timp de 3 zile și apoi o dată pe zi timp de 10 zile la 43 de pacienți cu cistită acută, rezultatele au arătat culturi negative la 90,7% dintre pacienți. Doar doi pacienți dintre acești pacienți având nevoie de adăugarea antibioterapiei. Acestea sunt rezultatele unui studiu pilot ”D-manoza – un sprijin promițător pentru infecțiile acute ale tractului urinar la femei” de L.Domenici în 2015.

Administrarea Probioticelor 

Administrarea probioticelor poate preveni infecțiile genito-urinare prin reglarea florei gastrointestinale, Lactobacillus fiind agentul probiotic preferat pentru profilaxia și tratamentul infecțiilor urinare, inclusiv cistitei.

Probioticele pot fi găsite în alimente și suplimente alimentare (sub formă de capsule, tablete și pulbere). Bacteriile pot fi prezente de la început în alimentele probiotice și agenții de tratament de susținere sau pot fi adăugate în timpul preparării produsului. Probioticele trebuie sa fie rezistente la acizii gastrici și biliari pentru a ajunge în sistemul intestinal și a produce efecte benefice asupra organismului

Probioticele care previn și tratează infecțiile genito-urinare ar trebui să conțină specii de Lactobacillus, mecanismul lor de acțiune implicând acidificarea suprafeței mucoasei vaginale, inhibarea aderenței agenților patogeni, producerea de substanțe precum vitamine și imunomodulatori și activitate sinergică cu sistemul imunitar al gazdei.

O combinație de probiotice „Lactobacillus rhamnosus GR-1 și L. reuteri RC-14” administrată pe parcursul a 12 luni la 252 de femei cu ITU recurente s-a dovedit a fi la fel de eficace ca antibioterapia pentru cistită, fără efectele secundare potențiale conform studiului randomizat, dublu-orb, de non-inferioritate la femeile aflate în postmenopauză „Lactobacilii versus antibiotice pentru prevenirea infecțiilor urinare” realizat de Mariëlle A. J. Beerepoot în 2012.

Administrarea Produselor pe baza de Merisor

Administrarea produselor pe bază de merișor s-a utilizat în mod tradițional pentru a preveni infecțiile tractului urinar, în special cistitele la femei.

Cercetările au sugerat că proantocianidinele de tip A și alți polifenoli care se găsesc în extractul de merișor pot interfera cu aderența bacteriilor (inclusiv Escherichia coli multirezistentă la medicamente ) la celulele epiteliale ale tractului urinar, atenuând dezvoltarea rezervoarelor de uropatogeni și suprimarea cascadele inflamatorii.

Eficacitatea tratamentului cu sulfametoxazol/ trimetoprim comparativ cu administrarea unui extract de merișoare merișoare la 221 de femei cu ITU recurente a fost extrem de puțin mai ridicată, 78% față de 71%. În plus, deși tratamentul cu merișoare a fost la fel de sigur ca tratamentul antibiotic, utilizarea profilactică a SMX-TMP a indus o rezistență bacteriană mai mare, deoarece după o lună de tratament cu SMX-TMP,  E.coli rezistent la SMX-TMP izolat a fost de 90%, în comparație cu 28% în grupul tratat cu extract de merișoare. Acestea au fost concluziile studiului „Merișoarele vs Antibiotice pentru Prevenirea Infecțiilor Urinare” realizat de Mariëlle A. J. Beerepoot în 2011.

Administrarea produselor pe baza de cuisoare

Administrarea produselor pe bază de cuișoare este utilă în tratarea infecțiilor urinare datorită gamei largi de activități antimicrobiene împotriva bacteriilor Gram-pozitive și Gram-negative.

Printre cele mai utilizate extracte de cuișoare pentru tratarea infecțiilor urinare se numără uleiul de cuișoare, un ulei aromat extras din mugurii și frunzele arborilor S. aromaticum. Acesta ar putea distruge integritatea membranelor celulare, ceea ce declanșează ieșirea macromoleculelor biologice și a enzimelor intracelulare, interferând cu sinteza proteinelor.

Uleiul de cuișoare poate afecta bacteriile și prin încetinirea metabolismului respirator, se pare că a scăzut ATP-ul intracelular al E. coli și S. aureus cu până la 76,23% și, respectiv, 71,55%. În plus, acest ulei poate reduce activitatea a trei enzime cheie (izocitrat dehidrogenază, citrat sintetază și α-cetoglutarat dehidrogenază) în calea ciclului acidului citric, afectând conținutul de metaboliți și poate modifica structura ADN-ului.

Uleiul de cuișoare posedă proprietăți puternice de inhibare și ucidere împotriva tulpinilor izolate de E.coli, printre acestea fiind și cele rezistente la antibioticele recomandate, conform studiului „Rezistența la antibiotice printre tulpinile izolate de Escherichia coli și susceptibilitatea lor la uleiul esențial de cuișoare” de Michał Dąbrowski în 2016.

Folosirea antiinflamatoarelor

Folosirea antiinflamatoarelor poate duce la ameliorarea simptomelor și prevenirea recidivelor în cazul cistitelor necomplicate, putând fi utilizate ca o alternativă la tratamentul cu antibiotice.

Inflamația vezicii urinare și apariția infecției urinare pot fi legate de creșterea factorilor proinflamatori locali, cum ar fi prostaglandinele, iar antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) precum ibuprofenul, naproxenul sau diclofenacul, prin inhibarea biosintezei prostaglandinelor atenuează simptomele precoce.

Antiinflamatoarele nesteroidiene cele mai frecvent utilizate pentru a reduce durerea, inflamația și febra asociate cu cistita sunt ibuprofenul și naproxenul. Ibuprofenul are ca doză uzuală pentru adulți 200-400 mg, luată oral, la fiecare 4-6 ore, fără a depăși 1200 mg pe zi. Naproxenul se administrează în doză uzuală de 250-500 mg luată oral, de două ori pe zi, doza maximă nu trebuie să depășească 1000 mg.

Unele cercetări au arătat că AINS sunt inferioare antibioticelor pentru rezolvarea rapidă a simptomelor, în timp ce rezoluția simptomelor în ziua 7, rata tratamentului secundar cu antibiotice și rata evenimentelor adverse nu sunt semnificativ diferite între grupurile tratate cu AINS și antibiotice.

Modificarea Dietei

La persoanele care se confruntă cu cistita, modificarea dietei poate avea efecte benefice pentru ameliorarea simptomatologiei și prevenirea recidivelor, de aceea se recomandă un consum crescut de lichide (apă, suc de afine sau merișoare, ceaiuri), carbohidrați complecși, fructe proaspete și reducerea alimentelor și băuturilor acide, precum și a carbohidratilor simpli.

Studiile sugerează că anumite alimente pot agrava durerea legată de cistita interstițială. Aceste alimente declanșatoare pot intensifica simptomele cistitei interstițiale modificând nivelul de potasiu al urinei și activând receptorii dureroși din vezică.

O persoană cu cistită interstițială poate include următoarele alimente în dieta sa:

  • Anumite fructe: avocado, banane, afine, pepeni, pere, caise, curmale, prune și stafide
  • Unele legume: sparanghel, țelină, ardei gras, broccoli, sfeclă, vinete, mazăre, ciuperci și spanac
  • Cereale: ovăz și orez
  • Proteine: carne de vită, ouă, porc, miel, păsări de curte și pește
  • Nuci: migdale, nuci, caju, nuci macadamia și fistic
  • Unturi de nuci și semințe: unt de arahide, unt de migdale, unt de caju și unt de semințe de floarea soarelui
  • Unele produse lactate: cremă de brânză, brânză cheddar și lapte cu conținut scăzut de grăsimi sau fără grăsimi
  • Ierburi și condimente: busuioc, usturoi, cimbru și rozmarin
  • Băuturi: apă, suc de pară, suc de afine, merișoare, substituenți de cafea pe bază de cereale și ceai de mușețel sau mentă

Consumul anumitor alimente poate crește riscul de apariție a simptomelor cistitei interstițiale. Potrivit Societății Globale de Cistită Interstițială modificarea dietei este un plan de tratament vital pentru persoanele cu sensibilități alimentare. Acest lucru poate include limitarea sau excluderea alimentelor și băuturilor care schimbă pH-ul urinei, cum ar fi:

  • Anumite fructe: portocale, grapefruituri, lămâi, ananasuri și căpșuni
  • Unele legume: roșii și produse din roșii, murături, ardei iuți și varză acră
  • Carne procesată: șuncă, salam și mezeluri reci
  • Alimente din soia: tofu, edamame, tempeh și boabe de soia
  • Produse lactate cultivate: iaurt
  • Ciocolată: batoane de ciocolată, chipsuri și bomboane
  • Condimente: ardei iuți, oțet, hrean, sosuri pentru salate, sos de soia, sos Worcestershire și ketchup
  • Băuturi: alcool, cafea, băuturi carbogazoase și sucuri de citrice
  • Aditivi alimentari: glutamat monosodic (MSG) și îndulcitori artificiali       

Măsuri adecvate de igienă

Menținerea unor măsuri adecvate de igienă, inclusiv dușul zilnic, ștergerea din față spre spate, evitarea folosirii iritanților în vecinătatea organelor genitale și purtarea lenjeriei de bumbac poate ajuta la prevenirea episoadelor de cistită.

Apariția cistitei este influențată de mai mulți factori printre care și igiena necorespunzătoare, de aceea se recomandă adoptarea unor practici adecvate pentru menținerea sănătății tractului urinar și prevenirea cistitei, cum ar fi:

  • Spălarea zilnică și schimbarea lenjeriei cu una curată
  • Stergerea din față spre spate după micțiune, o singură dată
  • Utilizarea servețelelor umede pentru adulți sau copii în locul hârtiei igienice obișnuite
  • Schimbarea regulată a absorbantelor și tampoanelor
  • Golirea vezicii urinare după actul sexual
  • Spălarea locală înainte și după actul sexual
  • Folosirea lenjeriei de bumbac
  • Evitarea umezelii
  • Evitarea folosirii de produse parfumate sau care pot conține substanțe iritante

În cât timp se vindecă cistita?

În mod normal, cistita se poate vindeca în 3-10 zile cu tratament adecvat. Cistita acută poate să dureze o săptămână, dar cu tratament simptomele se pot remite rapid, în 1-2 zile. Cistita interstițială poate avea o evoluție lungă de săptămâni, luni sau ani în funcție de complexitate.

Ce se întâmplă dacă cistita acută nu este tratată?

Atunci când nu este tratată cistita acută poate recidiva sau se poate complica cu pielonefrită, apariția hematuriei, insuficiență renală, prostatită cronică, abces renal, tromboza venei renale, septicemie.

Cistita se tratează diferit fata de infectia urinara?

Cistita este un tip specific de infectie urinara, iar abordarea terapeutică a acestora este similară. În general toate infecțiile urinare se tratează cu antibiotice și tratamente simptomatice sau adjuvante pe bază de plante.

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Medic rezident Psihiatrie la SCJU Constanța. Am absolvit Facultatea de Medicină din Brașov. În perioada studenției am fost implicată activ în proiectele asociațiilor studențești, atât la nivel local, ocupând diferite poziții, cea mai importanta cea de Vicepreședinte Relații Interne, cât și la nivel național. Am făcut parte din echipa de organizare a primei ediții a Congresului Medical pentru Studenti și Tineri Medici din Brașov.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Deschide Chat WhatsApp
Buna ziua 👋
Cu ce informatii te putem ajuta?