Vulvovaginita

Vaginita este o inflamație sau o infecție a vaginului care poate provoca prurit, arsuri, durere, secreții vaginale anormale sau miros neplăcut. Vaginita poate afecta și partea externă a organelor genitale, vulva, de aceea mai poartă denumirea și de vulvovaginită.

În funcție de cauzele care stau la baza apariției, vaginita este de mai multe tipuri: bacteriană, fungică cauzată în special de Candida albicans, trichomoniazică având ca agent patogen Trichomonas vaginalis, provocată de infecțiile cu Chlamydia sau Gonoreea, virală având ca principali factori infecția cu virusul herpetic sau cu virusul papiloma uman, neinfecțioasă care apare prin dezechilibre ale microbiotei vaginale, prin dereglări hormonale sau prin expunerea la iritanți și atrofică prin scăderea gradului de lubrifiere a mucoasei vaginale.

Diagnosticul se formulează în urma anamnezei, a examenului ginecologic și a examinărilor de laborator care vor stabili cauza vaginitei. În funcție de diagnostic se decide conduita terapeutică, cele mai utilizate pentru tratament fiind antibioticele, antifungicele și agenții hidratanți locali.

În anumite situații, vaginita este asimptomatică și nu necesită tratament, aceasta vindecându-se de la sine, totuși în cazul infecțiilor și pe perioada sarcinii un tratament corect previne complicațiile și riscurile asociate.

Există mai mulți factori de risc pentru vaginită printre care dezechilibrele florei vaginale, schimbări hormonale, igienă și practici sexuale necorespunzătoare, utilizarea antibioticelor cu spectru larg, sarcina, menopauza sau diabetul zaharat.

Vaginita este contagioasă doar în contextul în care este cauzată de o infecție cu transmitere sexuală, astfel toți partenerii sexuali vor necesita tratament pentru prevenirea reinfectărilor.                  

Ce este vaginita?

Vaginita, numită și vulvovaginită, este o inflamație sau infecție a vaginului care se poate manifesta prin leucoree, mâncărime și durere. Aceasta apare de obicei, ca din cauza unor agenți patogeni sau unor factori iritanti.

Vaginita este diferită de vulvodinie, care descrie durerea cronică sau disconfortul vulvei, zona din afara vaginului. Există diferite tipuri de vaginită, iar acestea au cauze, simptome și tratamente diferite.

Care sunt cele mai comune tipuri de vaginită?

Cele mai comune tipuri de vaginită includ vaginita bacteriană, fungică, virală și atrofică. Vaginita este adesea cauzată de infecții. Unele infecții vaginale sunt transmise prin contact sexual, iar altele apar dacă există o modificare a echilibrului florei vaginale normale.

Vaginoză bacteriană

Vaginoza bacteriană (vaginita bacteriană) este printre cele mai frecvente frecventă infecții vaginale la femeile aflate la vârsta fertilă. Aceasta este cauzată de un dezechilibru între bacteriile benefice (lactobacilii) și patogene (Gardnerella vaginalis în majoritatea cazurilor) din vagin.

Manifestările vaginozei bacteriene includ scurgere vaginală abundentă, gri sau albă cu miros specific ”de pește”, prurit și senzație de arsură la nivelul vulvei, dar poate fi și asimptomatică.

Vaginita fungică/micotică (cu Candida)

Vaginita fungică este o infecție vaginală cu specii de Candida , cel mai frecvent C. albicans. Se manifestă, de obicei, printr-o secreție vaginală groasă, albă, brânzoasă, prurit vulvovaginal adesea moderat până la sever, eritem sau edem, simptomele accentuându-se înainte de menstruație.

Vaginită trichomoniazică

Vaginita trichomoniazică, numită și trichomoniază , este o boală cu transmitere sexuală cauzată de un organism microscopic unicelular numit Trichomonas vaginalis.

Aceasta provoacă inflamația vaginului, a colului uterin și a uretrei la femei, determinând scurgere vaginală anormală cu miros neplăcut, ”de pește”, prurit, iritație locală și durere sau disconfort la urinare și contact sexual.

La femeile însărcinate, vaginita trichomoniazică poate crește și riscul de ruptură prematură a membranelor și de naștere prematură.

Vaginita cu Chlamydia sau Gonoreea

Vaginita cu Chlamydia trachomatis, respectiv Neisseria gonorrhoeae se referă la inflamația vaginală provocată de aceste infecții cu transmitere sexuală.

Acești agenți patogeni pot să cauzeze o infecție asimptomatică la multe femei, iar când sunt simptomatice se manifestă prin apar scurgeri vaginale abundente galben-verzui, disurie, și uneori durere în timpul actului sexual sau sângerări intermenstruale.

Vaginită virală

Vaginita virală este o inflamație cauzată de un virus, cum ar fi virusul herpes simplex (VHS) sau virusul papiloma uman (HPV), care se poate transmite prin contact sexual.

Vaginita herpetică se poate manifesta prin eruptii dureroase cu vezicule sau leziuni pe sau în jurul vaginului, vulvei, sau anusului, care pot fi însoțite de durere, prurit, arsură și simptome sistemice precum febra și dureri musculare.

Simptomele vaginitei cu HPV pot include veruci genitale, variabile ca mărime dureroase și pruriginoase.

Vaginită neinfecțioasă

Vaginita neinfecțioasă nu este cauzată de agenți patogeni, ci de substanțe chimice, iritații mecanice, schimbări hormonale sau afecțiuni dermatologice.

Simptomele acestui tip de vaginită sunt asemănătoare celor infecțioase și pot include prurit, arsuri, eritem, edem sau disconfort general în zona vaginală.

Vaginită atrofică

Vaginita atrofică sau atrofia vaginală este o afecțiune în care mucoasa vaginului devine mai uscată și mai subțire cauzând cel mai frecvent prurit, arsuri și durere în timpul actului sexual.

În general, vaginita atrofica afectează femeile aflate în timpul premenopauzei și menopauzei când secreția de estrogen scade, dar poate fi prezentă și la femeile care fac tratamente hormonale sau cărora le-au fost îndepărtate ovarele.

Care sunt simptomele vaginitei?

Cele mai comune simptome ale vaginitei sunt modificările scurgerilor vaginale, pruritul și durerea sau disconfortul. În multe dintre cazuri, vaginita poate să fie asimptomatică.

Tabloul simptomatologic al vaginitei poate să fie diferit în funcție de tipul și cauza acesteia și poate include:

Care sunt cauzele vaginitei?

Cauzele vaginitei pot fi variabile, cele mai frecvente fiind infecțiile cu transmitere sexuală și apariția unui dezechilibru la nivelul florei intestinale.

Stabilirea cauzelor care duc la producerea vaginitei este importantă pentru ghidarea conduitei terapeutice și metodelor de prevenire.

Infecții transmise sexual

Infecțiile cu transmitere sexuală constituie o cauză semnificativă în etiologia vaginitei, afectând un număr considerabil de femei la nivel global.

Aceste infecții pot fi induse de o gamă variată de agenți patogeni, incluzând bacterii, paraziți și virusuri, fiecare având particularități specifice în ceea ce privește manifestările clinice și abordarea terapeutică.

Dezechilibrul florei vaginale (Disbioză vaginală)

Dezechilibrul florei vaginale apare atunci când scade numărul de lactobacili care ajută la menținerea unui pH acid, protejând împotriva infecțiilor și inflamațiilor.

Disbioza vaginală duce la apariția diferitelor tipuri de vaginită, caracterizate prin creșterea excesivă a bacteriilor anaerobe și Candida albicans sau infecții cu Trichomonas vaginalis, Neisseria gonorrhoeae, Chlamydia trachomatis și diverse virusuri, inclusiv virusul papiloma uman, virusul herpes simplex 2 și virusul imunodeficienței umane.

Disbioza vaginală poate fi influențată de mai mulți factori precum tratamentul cu antibiotice, schimbări hormonale, utilizarea dușurilor vaginale sau contacte sexuale neprotejate.

Produse cu iritanți chimici

Utilizarea produselor care conțin substanțe chimice iritante poate cauza vaginita neinfecțioasă, o formă de inflamație a vaginului ce nu implică un agent patogen infecțios. Substanțele chimice iritante pot altera pH-ul vaginal și pot perturba echilibrul florei microbiene, facilitând apariția tabloului simptomatologic.

Cele mai incriminate în acest sens sunt produsele de igienă intimă, cremele, săpunurile sau gelurile de duș parfumate, spermicidele, detergenții, balsam de rufe, absorbantele și tampoanele.

Schimbări ale nivelurilor hormonale

Modificările nivelurilor hormonale, în special ale estrogenului, pot afecta sănătatea vaginală, influențând troficitatea țesuturilor, elasticitatea și secreția mucoasei vaginale.

 În perioadele de fluctuație hormonală, cum ar fi menopauza, sarcina sau alăptarea, se observă adesea o reducere a nivelurilor de estrogen, ceea ce poate duce la atrofierea țesuturilor vaginale și la scăderea lubrifierii naturale. De asemenea, utilizarea pe termen lung a anumitor medicamente, inclusiv tratamentele antiestrogenice poate contribui la aceste modificări.

Cum este diagnosticată vaginita?

Vaginita se diagnostichează în urma anamnezei, examenului ginecologic și efectuarea investigațiilor specifice. Având în vedere diferitele tipuri de vaginită este necesară o examinare completă pentru formularea diagnosticului corect.

Etapele în urma cărora se stabilește diagnosticul sunt următoarele:

Cum este tratată vaginita?

Tratamentul vaginitei constă în administrarea unor antibiotice, cele mai utilizate fiind metronidazolul, clindamicina, azitromicina și doxiciclina în cazul infecțiilor, antifungicelor precum clotrimazolul, în cazul vaginitelor micotice și substanțe hidratante precum Cicatridina pentru lubrifierea mucoasei vaginale.

Medicamentele sunt disponibile atât sub formă de comprimate pentru administrare orală, cât și sub formă de ovule pentru aplicare intravaginală sub diferite denumiri comerciale.

În tabelul de mai jos sunt detaliate regimurile recomandate, denumirile comerciale, dozajul, reacțiile adverse și posibilitatea utilizării în sarcină.

În sarcină și alăptare se recomandă prudență și respectarea indicațiilor medicului.

În cazul vaginitelor cauzate de infecțiile cu transmitere sexuală se vor trata toții partenerii sexuali și se va practica abstinența pe durata tratamentului tuturor partenerilor.

Poate vaginita să dispară netratată?

În funcție de etiologia ei, vaginita poate fi asimptomatică și poate să dispară fără tratament. Totuși, în cazul vaginitelor de cauză infecțioasă absența tratamentului poate crește riscul de recidivă, complicații și de transmitere în timpul contactelor sexuale.

În timpul sarcinii, vaginita trebuie tratată indiferent de situație pentru a reduce eventualele complicații precum nașterea prematură, greutate scăzută la naștere, ruperea prematură a membranelor și infecțiile post-partum.

Care sunt factorii de risc pentru vaginită?

Factorii de risc pentru vaginită sunt următorii conform diferitelor studii, printre care și „Evaluarea factorilor de risc și a utilizării medicamentelor pentru vaginita infecțioasă la femeile în vârstă reproductivă care vizitează Spitalul de Maternitate din Pokhara, Nepal”, realizat de Prasanna Dahal în anul 2017:

Cum pot preveni vaginita?

Vaginita poate fi prevenită prin practici simple precum menținerea unei igiene adecvate, evitarea iritanților chimici și utilizarea metodelor de protecție în timpul actului sexual.

Vaginita este o afecțiune frecventă în rândul femeilor care în general nu duce la complicații dacă este tratată în mod corespunzător. Pentru menținerea sănătății genitale, prevenirea și scăderea riscului de recidivă a vaginitelor se recomandă:

Este vaginita contagioasă?

Vaginita în sine nu este contagioasă, dar infecțiile cu transmitere sexuală care o pot provoaca, precum gonoreea, trichomoniaza, chlamydia sau HPV-ul sunt contagioase.

Este vaginita o boală cu transmitere sexuală și pot avea relații sexuale?

Vaginita nu este o boală cu transmitere sexuală, dar poate fi cauzată de o infecție cu transmitere sexuală. În acest context este necesar tratamentul tuturor partenerilor sexuali și abstinența de la contacte sexuale până la finalizarea curei terapeutice pentru a preveni contaminarea.

Este normală secreția vaginală?

În mod normal, secreția vaginală este clară sau albă și poate avea un miros subtil care nu este neplăcut sau urât. În timpul vaginitelor, aceasta își poate schimba culoarea, textura, mirosul și cantitatea în funcție de etiologie.

Pot copiii să fie afectați de vaginită?

Da, copiii pot fi afectați de vaginită, deși cauzele și manifestările pot fi diferite de cele întâlnite la adulți. Vaginita la copii este, în general, cauzată de factori non-infecțioși precum expunerea la substanțe chimice sau tehnici incorecte de igienă și mai rar de factori infecțioși.