Infectia Urinara
Afectiuni Urologice

Infectia Urinara

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Scris De:

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Infecțiile tractului urinar (ITU) sunt infecții care afectează una sau mai multe structuri ale sistemului urinar, inclusiv rinichii, ureterele, vezica urinară și uretra. Acestea sunt printre cele mai frecvente infecții bacteriene și pot varia de la ușoare la severe, necesitând uneori spitalizare.

Există mai multe tipuri de infecții urinare, în funcție de localizare, severitate, frecvență sau cauza apariției, cele mai comune fiind cistitele, uretritele și prostatitele.

Oricine poate dezvolta o ITU, dar femeile sunt mai predispuse din cauza anatomiei lor. Persoanele imunocompromise, cele care folosesc catetere urinare sau suferă de anumite condiții medicale precum diabetul au, de asemenea, un risc mai crescut.

Simptomele includ disurie, polakiurie, urină tulbure sau cu sânge, durere pelvină, febră și frisoane, în cazurile severe.

Cele mai comune cauze includ bacteriile precum E. coli, care se găsesc în intestine și pot ajunge în tractul urinar, dar și activitatea sexuală, anatomia și utilizarea cateterelor urinare.

Factorii de risc incriminați în apariția ITU sunt sexul feminin, activitatea sexuală frecventă, utilizarea diafragmelor sau spermicidelor, menopauza, obstrucțiile urinare, utilizarea cateterelor și antecedentele de infecții urinare.

Diagnosticarea ITU se face pe baza tabloului clinic și analizei urinei. În cazuri complicate sau recurente, pot fi necesare investigații suplimentare, cum ar fi ecografia renală sau cistoscopia.

Tratamentul standard implică administrarea de antibiotice, dar pot fi folosite ca adjuvante vaccinurile sau tratamentele pe bază de plante. Pentru infecțiile recurente sau rezistente la tratament este necesară o abordare holistică.

Tratamentele naturiste includ hidratarea abundentă cu diferite ceaiuri, consumul de suc de merișoare sau alte siropuri pe bază de plante, utilizarea probioticelor, băile de șezut și spălăturile. Acestea pot ajuta la prevenire, dar nu înlocuiesc tratamentul medical pentru infecții active.

Dacă nu sunt tratate infecțiile urinare pot avea complicațiile precum infecții renale recurente, deteriorarea renală, abcese, sepsis, iar la gravide, risc crescut pentru naștere prematură sau preeclampsie.

Pentru prevenirea infecțiile urinare se utilizează anumite metode eficiente precum folosirea prezervativului în timpul actelor sexuale, urinarea frecventă, evitarea iritanților sau o igienă corespunzătoare.

Ce este o infecție de tract urinar?

Infecția tractului urinar este o afecțiune medicală care apare atunci când bacteriile sau alți agenți patogeni ajung într-una sau mai multe părți ale sistemului urinar (rinichii, ureterele, vezica urinară și uretra), se multiplică și determină apariția anumitor manifestări urinare, precum disurie, polakiurie sau urgență micțională.

Cât de frecvente sunt infecțiile urinare?

Infecțiile tractului urinar reprezintă o problemă gravă de sănătate publică fiind unele dintre cele mai frecvente infecții bacteriene.

Studiile indică faptul că, în fiecare an, peste 150 de milioane de persoane la nivel mondial sunt diagnosticate cu infecții ale tractului urinar, afectând ambele genuri din toate grupele de vârstă pe parcursul vieții lor.

Incidența ITU la femei este mult mai mare decât la bărbați, în general între 50 și 70% dintre femei vor avea o infecție a tractului urinar la un moment dat în timpul vieții lor, iar 20 până la 30% dintre femeile care au avut o ITU vor experimenta o recidivă a acestei infecții.

Una din trei femei va experimenta un episod de ITU în timpul vieții, iar una din cinci femei îl va repeta în același an conform studiului intitulat „Spectrul și rezistența la antibiotice a uropatogenilor la femeile din România” realizat de Răzvan-Cosmin Petca în anul 2020.

Tipuri de infecții urinare

Infecțiile urinare sunt de mai multe tipuri și pot fi clasificate în funcție de diferiți factori, precum localizare, manifestări clinice, frecvența sau cauza apariției.

În funcție de localizare, când afectează tractul urinar inferior, este cunoscută ca o infecție a vezicii urinare (cistita) fiind cea mai răspândită ITU, iar când afectează tractul urinar superior este cunoscută ca o infecție a rinichilor (pielonefrită).

Din punct de vedere clinic, ITU sunt clasificate ca necomplicate sau complicate. Infecțiile urinare necomplicate afectează de obicei persoanele care sunt sănătoase și nu au anomalii structurale sau funcționale ale tractului urinar.

ITU complicate sunt definite ca ITU asociate cu factori care compromit tractul urinar sau apărarea gazdei, inclusiv obstrucția urinară, retenția urinară cauzată de boli neurologice, imunosupresia, insuficiența renală, transplantul renal, sarcina și prezența corpurilor străine, cum ar fi calculii, cateterele urinare au alte dispozitive de drenaj.

În funcție de frecvența apariției, infecția urinară poate fi primară atunci când apare prima dată sau când se manifestă sporadic și recurentă atunci când reapare după tratamentul complet al unui episod anterior. O infecție urinară este considerată recurentă atunci când are cel puțin 2 episoade în șase luni sau 3 episoade într-un an.

Infecțiile urinare pot fi clasificate și după agentul patogen care le cauzează, cele mai frecvente fiind infecțiile urinare bacteriene.

Cistita

Cistita se referă la infecția tractului urinar inferior, sau mai precis, a vezicii urinare.  Poate fi clasificată în general ca fiind complicată sau necomplicată (simplă), prezentând adesea simptome urinare, inclusiv disurie, frecvență urinară, urgență, durere sau sensibilitate suprapubiană și ocazional hematurie.

Cistita acută este de obicei cauzată de o infecție bacteriană a vezicii urinare. Femeile sunt deosebit de susceptibile datorită apropierii rectului de meatul uretral, precum și a lungimii uretrale relativ scurte. Reprezintă aproximativ 75% până la 95% din cazuri de ITU,  Escherichia coli este cel mai frecvent agent etiologic în ITU necomplicate la femei, urmată de Klebsiella.

Uretrita

Uretrita este o infecție a tractului urinar inferior care provoacă inflamația uretrei, un tub fibromuscular prin care se excretă urina la femei, iar la bărbați urina și sperma. Uretrita este puternic asociată cu infecțiile cu transmitere sexuală și este caracterizată ca fiind gonococică sau non-gonococică, Neisseria gonorrhoeae și Chlamydia trachomatis fiind cele mai frecvente organisme cauzatoare. Cel mai frecvent simptom al uretritei este scurgerea uretrală.

Pielonefrita

Pielonefrita este o inflamație a rinichilor cauzată de obicei de o infecție bacteriană, cel mai frecvent agent patogen fiind Escherichia coli. Simptomele includ cel mai adesea febra și sensibilitatea flancurilor. Pielonefrita afectează aproximativ 1-2 / 1.000 de femei în fiecare an și puțin sub 0,5 la 1.000 de bărbați.

Pielonefrita poate fi acută, o inflamație purulentă localizată exudativă a pelvisului renal și a rinichiului sau cronică, care implică infecții renale recurente și poate duce la cicatrizarea parenchimului renal și la afectarea funcției, în special în situația obstrucției.

Persoane afectate

La nivel mondial, infecțiile tractului urinar (ITU) afectează anual circa 150 milioane de persoane, fiind unul dintre cele mai frecvente tipuri de infecții bacteriene. Pot să afecteze orice categorie din populație, atât femeile, bărbații, cât și copii, gravidele sau vârstnicii. Totuși, anumite segmente populaționale din cauza unor factori favorizanți dezvoltă mai frecvent infecții urinare decât alte.

Femei

Infecțiile tractului urinar la femei sunt una dintre cele mai răspândite infecții care apar în diferite etape ale vieții, riscul crescând odată cu vârsta.

 Din cauza anatomiei tractului urinar inferior feminin și a proximității acestuia de organele reproductive, femeile sunt mult mai predispuse la ITU decât bărbații.

Uretra feminină este relativ scurtă, aproximativ 3-4 cm, motiv pentru care bacteriile pătrund mai ușor. În plus, se deschide în vestibulul vulvar, o structură destul de predispusă la infecții, precum vestibulita vulvară și vaginita. În acest caz, activitatea sexuală, precum și utilizarea excesivă a produselor de igienă intimă care afectează microbiomul vaginal natural sunt adesea factorii favorizanți.

Având în vedere proximitatea anusului bacterii precum Escherichia coli, Enterococcus faecalis și speciile Streptococcus colonizează frecvent atât organele reproductive, cât și structurile distale ale tractului urinar.

Sarcina și perioada perinatală sunt alte momente caracteristice marcate de infecții frecvente ale tractului urinar.

În perioada postmenopauză, scăderea nivelului de estrogen contribuie la atrofia treptată a epiteliului vaginal, iar deficitul de glicogen reduce numărul de bacterii lactice. Ca urmare, vaginul femeilor în vârstă este adesea colonizat de alte bacterii, în principal Escherichia coli, care se pot răspândi și infecta tractul urinar.

Alți factori care contribuie la infecțiile urinare frecvente sunt prolapsul organelor pelvine și incontinența urinară contribuie. Se crede că acestea afectează între 30% și 50% dintre femeile cu vârsta peste 50 de ani.

Se estimează că orice altă femeie va fi avut cel puțin o ITU în timpul vieții, 10-60% dintre toate femeile având o ITU simptomatică cel puțin o dată în viață.

Prevalența infecțiilor urinare recurente la femei este estimată la 25-50% din toate infecțiile

Barbati

ITU afectează aproximativ 20% din populația masculină de-a lungul vieții.  Incidența ITU în comunitate este de 0,9-2,4 cazuri la 1000 de bărbați cu vârsta <55 de ani și până la 7,7 la 1000 la bărbații cu vârsta ≥85 de ani conform studiului ”Tratamentul ITU necomplicate la bărbați: o revizuire sistematică a literaturii” publicat de Karen Farrell în 2021.

Atunci când apare o ITU la bărbați, este de obicei considerată complicată și riscul de a se extinde către rinichi și către tractul urinar superior crește. Unele cazuri pot necesita chiar și intervenție chirurgicală. Infecția urinară cea mai frecventă la bărbați este prostatita, o inflamație a glandei prostate, dar se pot regăsi și alte tipuri precum epididimita, orhita, cistita, uretrita sau pielonefrita

Disuria este simptomul cel mai frecvent întâlnit la bărbații cu infecții ale tractului urinar. Prezența simultană a disuriei, polakiuriei și a urgenței urinare are o valoare predictivă de aproximativ 75% pentru ITU, în timp ce debutul brusc al dificultății de a începe urinarea, a scurgerii urinare încetinite și a unui jet urinar slab are o valoare predictivă de aproximativ 33% pentru ITU.

Bărbații mai în vârstă au un risc mai mare de a avea o ITU, în special dacă au trecut de vârsta de 50 de ani. Cele mai multe cazuri de ITU la bărbații mai în vârstă sunt cauzate de Escherichia coli, în timp ce la bărbații mai tineri sunt cauzate de infecții cu transmitere sexuală.

Gravide

Infecțiile tractului urinar sunt frecvent întâlnite la femeile însărcinate și sunt cel mai adesea ușor de tratat. Pielonefrita este cea mai comună afecțiune medicală serioasă observată în timpul sarcinii, dar rareori, va duce la o morbiditate maternă și fetală semnificativă.

În timpul sarcinii, modificările tractului urinar predispun femeile la infecție. Dilatarea ureterală se observă datorită compresiei ureterelor de către uterul gravid. Efectele hormonale ale progesteronului pot provoca, de asemenea, relaxarea mușchilor netezi, ducând la dilatare și stază urinară, precum și creșterea refluxul vezico-ureteral.

În timpul sarcinii, organismul este relativ imunocompromis, acest lucru determinând o frecvență crescută a infecțiilor urinare.

Escherichia coli este cel mai frecvent organism izolat, alte bacterii care pot cauza ITU în sarcină includ speciile Klebsiella pneumoniae, Staphylococcus, Streptococcus, Proteus și Enterococcus .

Curele de antibiotice de o zi nu sunt recomandate gravidelor, se optează pentru curele de minim 3 zile, iar antibioticele cu profil bun de siguranță utilizate în sarcină includ nitrofurantoina, cefalosporine, amoxicilină, ampicilină și trimetoprim-sulfametoxazol.

Copiii sau bebeluși

Infecțiile tractului urinar (ITU) sunt o cauză frecventă a bolilor acute la copii și bebeluși, până la 7% dintre fete și 2% dintre băieți au avut o ITU până la vârsta de șase ani. Au o rată mare de recurență, aproximativ 30% și sunt asociate cu anomalii anatomice și funcționale.

Unul din șase nou-născuți cu febră are infecție urinară și este cea mai frecventă infecție bacteriană gravă la copiii mai mici de trei luni. Complicațiile pe termen scurt pot include sepsis, abces renal și leziune renală acută, iar potențialele sechele pe termen lung includ cicatrici renale, infecții recurente, afectarea funcției renale, hipertensiune arterială, boală renală în stadiu terminal și preeclampsie.

La copiii sănătoși, cele mai multe infecții ale tractului urinar sunt cauzate de bacteriile Escherichia coli, care se găsesc în mod normal în scaun. Factorii care favorizează apariția de ITU la copii și bebeluși sunt vârsta fragedă, băieții cu vârsta mai mică de un an și fetele cu vârsta mai mică de patru ani prezentând cel mai mare risc, băieții necircumciși au un risc de patru până la 10 ori mai mare decât cei circumciși, utilizarea cateterelor vezicale, anomaliile structurale sau funcționale ale sistemului urinar, constipația.

Antibioticele de primă intenție sunt sulfametoxazol/trimetoprim timp de 7-14 zile și nitrofurantoinei, când se suspectează rezistență la trimetoprim, iar alternativele sunt reprezentate de amoxicilina cu acid clavulanic sau cefalosporinele.

Care sunt simptomele unei infecții de tract urinar?

Simptomele comune ale unei infecții urinare sunt disuria, polakiuria și urgența micțională. Acestea pot să varieze în funcție de localizare, severitate, sexul sau vârsta persoanei, dar provoacă disconfort și afectează calitatea vieții în lipsa unui tratament adecvat.

Cele mai frecvente simptome includ:

  • Disurie
  • Polakiurie
  • Urgență micțională
  • Durere sau presiune abdominală
  • Urină tulbure sau cu miros neplăcut
  • Febră (în special la copii)

Care sunt cauzele infecțiilor de tract urinar?

Infecțiile urinare apar din cauza bacteriilor care pătrund la acest nivel și se multiplică. Colonizarea cu bacterii a tractului urinar poate apărea cel mai frecvent din cauza activității sexuale, anatomiei și utilizării cateterelor urinare. Cei mai implicați agenți patogeni sunt Escherichia coli, Klebsiella și Proteus spp.

Cauzele comune ale infecțiilor de tract urinar includ:

  • Infecțiile bacteriene – Bacteriile pot pătrunde în tractul urinar prin uretră și pot ajunge în vezică, uretere sau rinichi, unde încep să se înmulțească și să provoace simptomele caracteristice ale unei ITU.
  • Activitatea sexuală – Anumite activități sexuale, în special contactul sexual neprotejat, pot crește riscul de ITU. La femeile tinere active sexual, activitatea sexuală este cauza a 75–90% din infecțiile vezicii urinare, riscul de infecție fiind legat de frecvența sexului. Utilizarea spermicidelor sau diafragmei , independent de frecvența sexuală, crește riscul de ITU.
  • Anatomia – Femeile sunt mai predispuse la ITU decât bărbații, deoarece au uretra mult mai scurtă și mai aproape de anus. La bărbați, prostatita cronică poate provoca infecții recurente ale tractului urinar.
  • Catetere urinare – Utilizarea cateterele urinare poate crescut riscul de infecții tractului urinar deoarece permit bacteriilor să pătrundă în tractul urinar și să se înmulțească. Cateterele pot provoca stagnarea urinei în vezică și pot crea un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor. De asemenea, inserția sau manipularea cateterului poate cauza leziuni uretrale, crescând vulnerabilitatea la infecții. Pe măsură ce timpul trece, bacteriile pot forma un biofilm în jurul cateterului, creând un rezervor pentru bacterii. Riscul de ITU asociate cu cateterele este mai mare în cazul utilizării prelungite și în rândul pacienților imunocompromiși.
  • Vârsta – Persoanele trecute de 50 de ani sunt mai predispuse la infecții urinare. Pe măsură ce nivelurile de estrogen ale unei femei scad odată cu menopauza, riscul ei de infecții ale tractului urinar crește din cauza pierderii florei vaginale protectoare. În plus, atrofia vaginală care poate apărea uneori după menopauză este asociată cu infecții recurente ale tractului urinar. La bărbați, scăderea nivelului de testosteron și creșterea riscului de hipertrofie prostatică determină creșterea riscului de ITU.

Care sunt cele mai comune bacterii care cauzeaza infectii urinare?

Infecțiile tractului urinar sunt cauzate atât de bacterii Gram-negative și Gram-pozitive, cât și de anumite ciuperci, cei mai frecvenți agenți patogeni identificați fiind Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Proteus mirabilis, Enterococcus faecalis și Staphylococcus saprophyticus.

În România, cele mai comune bacterii care cauzează infecții de tract urinar sunt Escherichia coli (58.37%), Klebsiella spp.(16.93%) și Enterococcus spp. (13.35%) conform studiului ”Spectrul și rezistența antibiotică a uropatogenilor la femeile din România” realizat de Răzvan-Cosmin Petca in 2020.

Cele mai comune bacterii care cauzează infecțiile urinare sunt:

  • Escherichia coli – Face parte din flora intestinală normală, dar anumite tulpini pot cauza infecții urinare atunci când ajung în tractul urinar, de obicei prin contaminarea fecală a uretrei.
  • Klebsiella spp. – Este o bacterie Gram-negativă care poate cauza infecții urinare. Anumite specii de Klebsiella sunt rezistente la multiple clase de antibiotice și pot cauza infecții severe, mai ales la persoanele cu sistem imunitar slăbit sau cu alte condiții medicale preexistente.
  • Enterococcus spp. – Face parte din flora gastro-intestinală și poate cauza infecții urinare, în special în cazul pacienților spitalizați sau celor cateterizați.
  • Proteus spp. – Este o bacterie Gram-negativă care poate cauza infecții urinare, în special la pacienții cu pietre la rinichi sau alte condiții care pot afecta fluxul de urină. Unele specii de Proteus sunt cunoscute pentru capacitatea lor de a produce enzime care le conferă rezistență la anumite antibiotice.
  • Pseudomonas aeruginosa – Este o bacterie Gram-negativă, care poate cauza infecții urinare, în special la pacienții spitalizați sau imunocompromiși. Are capacitatea de a dezvolta rezistență la antibiotice și poate provoca infecții severe, mai ales în mediul spitalicesc.
  • Staphylococcus spp. – Este o bacterie Gram-pozitivă, care poate cauza infecții urinare, deși este mai des asociată cu infecțiile de piele și ale țesuturilor moi.

Care sunt factorii de risc pentru infecțiile urinare?

Factorii de risc pentru infecțiile tractului urinar pot fi de natură comportamentală (cum ar fi activitatea sexuală), anatomică (precum anomaliile structurale și funcționale) sau genetică (de exemplu predispoziția la infecții) și pot varia de la o persoană la alta. Afecțiunile tranzitorii, cum ar fi sarcina, pot predispune la UTI sau pot crește riscul de complicații grave de la infecție.

Factorii care favorizează creșterea riscului pentru infecțiile urinare includ:

  • Sexul feminin – Femeile au uretra mai scurtă decât bărbații. Ca rezultat, există o distanță mai mică pe care bacteriile trebuie să parcurgă pentru a ajunge la vezica urinară.
  • Activitate sexuală – În timpul actului sexual bacteriile pot ajunge în tractul urinar. Numărul de parteneri și frecvența raporturilor sexuale pot crește riscul.
  • Anumite tipuri de metode contraceptive – Utilizarea diafragmelor sau agenților spermicizi pentru contracepție crește riscul prin iritarea sau distrugerea florei bacteriene normale.
  • Menopauza – Are loc o scădere a estrogenului circulant provocând modificări ale epiteliului urinar.
  • Anomalii ale tractului urinar – Pot determina stagnarea urinei sau întoarcerea în uretră favorizând multiplicarea bacteriană.
  • Blocaje la nivelul tractului urinar cauzate de pietrele la rinichi sau de o prostată mărită – Pot duce la stagnarea urinei și colonizarea bacteriană.
  • Un sistem imunitar suprimat – Afectează apărarea organismului împotriva germenilor, crescând riscul de ITU .
  • O procedură urinară recentă – Operația urinară sau un examen al tractului urinar care implică instrumente medicale contaminate pot crește riscul de apariție a ITU .
  • Igienă necorespunzătoare – Poate determina creșterea colonizării bacteriene prin transferul bacteriilor din zona anală spre uretră.
  • ITU în antecedentele personale sau familiale – Persoanele cu antecedente de ITU sunt mai susceptibile la dezvoltarea unui nou episod de boală, unele dintre acestea fiind cauzate de bacterii rezistente la tratament.
  • Diabetul – Nivelurilor ridicate de glucoză în urină pot crea un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor.
  • Obezitatea – Țesutul adipos în exces duce la crearea unui mediu mai umed și cald în zonele genitale, care poate favoriza dezvoltarea bacteriilor.
  • Sarcina – Din cauza modificărilor hormonale și presiunii pe care uterul gravid o exercită asupra sistemului urinar poate crește colonizarea bacteriană și apariția ITU.

Cum se diagnostichează infecțiile de tract urinar?

Standardul de aur pentru diagnosticul unei infecții de tract urinar este detectarea agentului patogen prin urocultură în prezența simptomelor clinice.

Un diagnostic de ITU este o combinație de semne, simptome și rezultate ale analizei de urină confirmate cu o urocultură, în plus există anumite testări care se pot utiliza pentru a ghida diagnosticul.

Analiza urinei

Cele mai utile valori ale benzilor de testare din punct de vedere diagnostic sunt pH-ul, nitriții, esterazele leucocitelor și sângele. La pacienții cu simptome de ITU, un rezultat negativ al benzilor de testare nu exclude ITU, dar constatările pozitive pot sugera diagnosticul. Se va căuta prezența bacteriilor și/sau a globulelor albe în urină la analiza microscopică a urinei.

  • pH-ul normal al urinei este ușor acid, cu valori uzuale de 5,5 până la 7,5, dar intervalul normal este de 4,5 până la 8,0. Un pH al urinei de 8,5 până la 9,0 indică un organism de divizare a ureei, cum ar fi  Proteus , Klebsiella sau Ureaplasma urealyticum.
  • Testul cu nitrați este cel mai precis test cu benzi de testare pentru o ITU, deoarece bacteriile trebuie să fie prezente în urină pentru a transforma nitrații în nitriți. Specificitatea generală a acestui test este >90%.
  • Esteraza leucocitară identifică prezența leucocitelor în urină, care pot fi eliberate ca răspuns la bacteriile din urină.
  • Hematuria, adică prezența sângelui în urină, poate fi o descoperire utilă, deoarece infecțiile bacteriene ale mucoasei celulare de tranziție a vezicii urinare pot provoca sângerare.

Au fost măsurate valorile predictive ale nitraților, esterazei leucocitelor și ale sângelui pe o bandă de testare pentru diagnosticarea ITU. S-a constatat că atât nitrații pozitivi, cât și esterazele leucocitare au o valoare predictivă pozitivă (VPP) ridicată.

Urocultura

Uroculturile nu sunt de obicei necesare în infecțiile urinare necomplicate, însă există încă recomandări pentru efectuarea lor, mai ales din cauza creșterii rezistenței la antibiotice și pentru a distinge între infecțiile recurente și cele recidivante. De asemenea, culturile de urină sunt utile pentru a ghida tratamentul în cazul în care terapia empirică inițială nu produce îmbunătățiri.

Recomandările actuale includ efectuarea uroculturii la bărbați, pacienți cu diabet zaharat, persoane imunodeprimate și femei însărcinate.

Criteriul standard relevă că un rezultat pozitiv al culturii de urină pentru ITU este prezent atunci când există o concentrație de bacterii de peste 100.000 de unități formatoare de colonii per mililitru (CFU/mL) în urină.

Cu toate acestea, conform Asociației Americane de Urologie, un pacient cu simptome și o urocultură care indică o concentrație de bacterii mai mare de 1.000 CFU/ml ar trebui să fie diagnosticat cu ITU. Un număr semnificativ de femei cu infecții urinare pot prezenta o concentrație de bacterii mai mică sau egală cu 10.000 CFU/mL în urină. Din punct de vedere practic clinic, prezența unui singur organism la un pacient simptomatic, cu o concentrație de bacterii de 1.000 CFU/ml sau mai mare, este acum considerată suficientă pentru a confirma diagnosticul de ITU.

Algoritmi de diagnosticare

Au fost dezvoltați și testați algoritmi clinici, în încercarea de a crește precizia diagnosticului și, astfel, de a permite utilizarea mai specifică a tratamentului cu antibiotice calculate.

O ITU cu un număr scăzut de bacterii este detectată cel mai fiabil cu algoritmul utilizat de McIsaac: senzație de arsură sau disconfort la urinat, detectarea leucocitelor, orice detecție de nitriți. Criteriul de diagnostic este atunci prezența a cel puțin două criterii de testare (sensibilitate 80%, specificitate 54%). Microscopia suplimentară a urinei îmbunătățește doar puțin probabilitatea de detectare.

Cu toate acestea, specificitatea acestui algoritm este scăzută, astfel încât oferă o rată mare de rezultate fals pozitive. Aceasta înseamnă că nu reușește să reducă numărul de prescripții inutile de antibiotice. Ca alternativă, se poate utiliza următorul sistem de puncte: nitriți pozitivi = 2, leucocite pozitive = 1.5, hematurie = 1, disurie moderat severă = 1, nicturie moderat severă = 0.5. Aceasta oferă o sensibilitate de 76% și o specificitate de 74%.

Examinări imagistice

Cistoscopia și imagistica tractului urinar nu sunt, în general, recomandate pentru infecțiile urinare necomplicate, deoarece sunt rareori utile. Imagistica poate fi benefică pentru infecțiile recidivante și pentru a determina eventualele anomalii sau obstrucții.

Ce tratamente se folosesc pentru infecțiile de tract urinar?

Tratamentul ITU poate să includă administrarea de medicamente, vaccinuri, tratamente simptomatice, suplimente pe bază de plante sau tratamente alternative. Alegerea tratamentului depinde de severitatea infecției, tipul de bacterii implicate și alți factori individuali, cum ar fi starea generală de sănătate și eventualele alergii la medicamente.

Antibiotice

Administrarea de antibiotice este considerat tratamentul de primă linie pentru tratarea infecțiilor urinare. Agenții de primă linie pentru ITU necomplicate includ nitrofurantoina, sulfametoxazol/trimetoprim, fosfomicină și cefalosporine de prima generație. Durata tratamentului poate să varieze de la 3- 5 zile în cazurile ușoare, la 14 zile sau chiar mai mult în cazurile complicate. Anumite antibiotice cum ar fi fosfomicina și-au dovedit eficacitatea în cazul administrării în doză unică.

Vaccin

Utilizarea vaccinurilor pentru tratamentul ITU este relativ nouă, iar în România nu există un vaccin care să fie aprobat. La nivel mondial, s-au făcut diferite studii pe anumite preparate precum, vaccinuri sub formă de spray (Uromune) sau sublinguale (MV140) care se administrează timp de 3 luni și care și-au dovedit eficacitatea în prevenirea infecțiilor urinare recurente.

Suplimente pe bază de plante

Suplimentele pe bază de plante sunt utile ca tratamente adjuvante ale infecțiilor urinare datorită substanțelor active cu acțiune bactericidă, antimicrobiană, antiinflamatoare sau imunostimulantă. D-manoza, extractul de merișor și uva ursi, echinaceea au avut efecte benefice în tratarea și prevenirea infecțiilor urinare conform diferitelor studii.

Cum se trateaza infectiile urinare recurente?

Infecțiile urinare recurente pot fi dificil de tratat și necesită o abordare multifactorială. Se utilizează antibiotice profilactice în combinație cu tratamente adjuvante pe bază de plante și modificări ale dietei și stilului de viață.

Ce este rezistența la antibiotice în cazul ITU?

Rezistența la antibiotice este capacitatea naturală sau dobândită a unui microorganism de a rezista efectelor unuia sau mai multor antibiotice și reprezintă o problemă serioasă de sănătate publică.

În cazul infecțiilor urinare cu bacterii rezistente la tratament, opțiunile terapeutice sunt limitate, se vor utiliza antibioticele de ultimă linie, cum ar fi carbapenemele sau o combinație de antibiotice. În plus, ca adjuvante pot fi utilizate uleiuri esențiale care și-au dovedit utilitatea, precum cele de cimbru, oregano sau cuișoare.

Care sunt tratamentele naturale pentru infectiile urinare?

Deși antibioterapia este considerată ”gold standard” pentru infecțiile urinare, există anumite tratamente și remedii naturale care pot fi utile în tratarea și prevenirea acestora. Cele mai comune dintre acestea sunt leacurile bătrânești, administrarea de siropuri, ceaiuri, probiotice sau folosirea bicarbonatului de sodiu și efectuarea spălăturilor sau băilor de șezut.

Sirop

Siropurile pot fi folosite în tratamentul infecțiilor tractului urinar pentru a ajuta la calmarea simptomelor, cum ar fi durerile și disuria. Unele siropuri naturale, precum cele care conțin extract de merișor sau afine, pot avea proprietăți antiinflamatorii și antioxidante, care pot fi benefice în tratarea și prevenirea ITU.

Probiotice

Introducerea probioticelor în rutina zilnică poate fi benefică în gestionarea infecțiilor urinare. Probioticele ajută la restabilirea echilibrului microbiomului natural, împiedicând astfel atașarea bacteriilor dăunătoare la tractul urinar și reducând nivelul de aciditate al urinei. De asemenea, utilizarea probioticelor după un tratament cu antibiotice poate contribui la refacerea florei bacteriene naturale distruse în timpul terapiei. Probioticele pot fi luate sub formă de suplimente sau pot fi prezente în alimente ( produse lactate de tipul iaurtului sau chefirului).

Bicarbonatul de sodiu

Bicarbonatul de sodiu poate fi folosit pentru a reduce aciditatea urinei și pentru a calma manifestările infecțiilor urinare. Adăugarea unei lingurițe de bicarbonat de sodiu la un pahar cu apă poate ajuta la alcalinizarea urinei și la neutralizarea acidității.

Ceai

Anumite ceaiuri și-au dovedit eficacitatea în tratarea și prevenirea ITU datorită proprietăților diuretice, antibacteriene și antiinflamatorii. Printre acestea se numără ceaiul de coada calului, de coada șoricelului, de ghimbir, de mătase de porumb, de uva ursi, de păpădie sau de merișor. Consumul regulat de ceaiuri naturale poate contribui la hidratarea organismului și la sprijinirea sistemului imunitar în lupta împotriva infecțiilor.

Băi de șezut

Băile de șezut în apă caldă (37-40 de grade Celsius), cu adăugarea de sare Epsom, bicarbonat de sodiu sau plante cu efecte calmante, antiinflamatoare și antiinflamatoare precum gălbenelele, mușețelul sau coada șoricelului pot ajuta la calmarea disconfortului și a durerilor asociate cu ITU. Se efectuează 7 zile consecutiv seara înainte de culcare relaxând mușchii și reducând inflamația în zona tractului urinar.

Spalaturi

Spălăturile vaginale cu apă caldă și sărată sau cu bicarbonat de sodiu pot ajuta la curățarea și dezinfectarea zonei genitale, reducând riscul de infecții urinare. Se recomandă utilizarea soluțiilor blânde și evitarea substanțelor parfumate sau iritante care ar putea agrava simptomele. Nu sunt recomandate pe termen lung deoarece pot modifica flora naturală.

Leacuri batranesti

Dintre leacurile bătrânești cele mai utilizate pentru tratarea și prevenirea ITU sunt aport crescut de lichide printre care sucul de merișoare sau ceaiuri pe bază de plante ( merișor, afine, coada-șoricelului, păpădie, cozi de cireșe), consumul de usturoi, pătrunjel sau leuștean și cataplasmele cu ceapă sau varză pe abdomenul inferior pentru reducerea simptomelor.

Care sunt complicațiile infectiilor urinare?

Dacă nu sunt tratate corespunzător, infecțiile urinare pot să determine apariția unor complicații serioase. Acestea pot varia de la infecții localizate, cum ar fi pielonefrita, la afecțiuni grave și chiar potențial mortale, precum septicemia. Cele mai frecvente complicații includ ascensiunea infecției către rinichi și recurența infecțiilor urinare. Complicațiile ITU pot necesita tratament medical imediat și, în unele cazuri, pot pune viața în pericol.

Complicațiile infecțiilor urinare includ:

  • Pielonefrita – o infecție severă a rinichilor, care poate provoca dureri intense în partea inferioară a spatelui, febră înaltă și stări de rău generalizate. Netratată, această complicație poate duce la deteriorarea rinichilor și chiar la insuficiență renală.
  • Infecții urinare recurente – pot indica prezența unei alte probleme, cum ar fi anomalii anatomice sau infecții latente, în plus tratamentul inadecvat al recurențelor favorizează apariția rezistenței bacteriilor la antibiotice.
  • Prostatita cronică – determină dureri pelvine persistente și disconfort la nivelul tractului urinar afectând funcționarea normală a glandei prostatice.
  • Nefronia renală focală – o formă rară de infecție severă a rinichilor, care poate duce la deteriorarea țesutului renal și poate necesita tratament intensiv și adesea intervenție chirurgicală pentru a preveni complicații grave.
  • Hipertensiune – inflamația și stresul asupra rinichilor pot afecta reglarea tensiunii arteriale, crescând riscul de boli cardiace, accidente vasculare cerebrale și alte complicații grave.
  • Abcesul prostatic – o complicație rară, dar gravă a ITU, care poate provoca dureri intense în zona pelviană și febră ridicată, necesitând tratament rapid și intensiv.
  • Abcesul renal – poate duce la dureri abdominale severe, febră și, în unele cazuri, șoc septic.
  • Insuficiență renală – o afecțiune gravă care necesită dializă sau transplant renal pentru a menține funcția renală și a supraviețui.
  • Calculi urinare Staghorn –  sunt pietre mari și dureroase care pot bloca tractul urinar și pot duce la complicații grave, cum ar fi infecțiile severe și insuficiența renală.
  • Septicemie – răspândirea infecției în sânge, o afecțiune gravă și potențial mortală care necesită tratament medical de urgență și monitorizare intensivă.
  • Complicații în timpul sarcinii –  Infecțiile urinare netratate pot crește riscul de naștere prematură, preeclampsie sau infecții renale.

Cum se previn infectiile urinare?

Pentru a preveni infecțiile urinare există anumite strategii care pot fi adoptate, precum folosirea prezervativului în timpul actelor sexuale sau o igienă corespunzătoare.

Scopul principal este de a evita introducerea bacteriilor dăunătoare în tractul urinar, fie ca urmare a obiceiurilor zilnice, fie ca urmare a activității sexuale, iar scopul secundar se referă la menținerea sănătății tractului urinar și creșterea imunității.

Prevenirea este cheia pentru evitarea complicațiilor persistente și uneori severe ale infecțiilor, iar metodele pentru prevenirea infecțiilor urinare pot include:

  • Igiena corespunzătoare – Spălarea organelor genitale înainte și după actul sexual, precum și ștergerea dintre față înspre spate.
  • Practici corecte pentru micțiune – Urinarea atunci când este nevoie, fără abținere și după actul sexual pentru eliminarea bacteriilor.
  • Hidratare corespunzătoare – Consumul suficient de lichide cel puțin 1,5-2 litri, în special apă, ajută la diluarea urinei și la eliminarea mai frecventă a bacteriilor din tractul urinar.
  • Alegerea metodelor contraceptive adecvate – Utilizarea prezervativului în locul diafragmelor sau spermicidelor pot ajuta la prevenirea infecțiilor.
  • Optarea pentru duș în locul băii generale – Baia poate modifica pH-ul vaginal și poate introduce reziduuri de săpun și alte substanțe chimice în vagin.
  • Evitarea substanțelor iritante – Produsele parfumate, inclusiv spray-urile sau gelurile intime, băile cu bule, uleiurile parfumate de baie, cremele parfumate, tampoanele sau absorbantele parfumate de orice fel pot irita epiteliul vaginal și poate duce la creșterea bacteriilor.
  • Utilizarea lenjeriei din bumbac – Țesăturile sintetice captează umezeala și creează terenul de multiplicare ideal pentru bacterii, de aceea se recomandă utilizarea lenjeriei din bumbac și evitarea hainelor strâmte.
  • Administrarea antibioticelor profilactice – Pentru evitarea recurențelor poate fi recomandată o cură profilactică de antibiotice.
  • Administrarea suplimentelor alimentare – Probioticele, sucul de merișoare, D-manoza sau alte produse pe bază de plante și-au dovedit eficacitatea în prevenirea ITU.
Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Medic rezident Psihiatrie la SCJU Constanța. Am absolvit Facultatea de Medicină din Brașov. În perioada studenției am fost implicată activ în proiectele asociațiilor studențești, atât la nivel local, ocupând diferite poziții, cea mai importanta cea de Vicepreședinte Relații Interne, cât și la nivel național. Am făcut parte din echipa de organizare a primei ediții a Congresului Medical pentru Studenti și Tineri Medici din Brașov.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Deschide Chat WhatsApp
Buna ziua 👋
Cu ce informatii te putem ajuta?