Tratamentul infecțiilor cu Klebsiella Pneumoniae
Afectiuni Urologice

Tratamentul infecțiilor cu Klebsiella Pneumoniae

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Scris De:

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Infecțiile cu bacteria Klebsiella, un agent patogen care a devenit din ce în ce mai rezistent la antibiotice pot fi dificil de tratat și necesită abordări terapeutice complexe.

Antibioticele constituie în continuare tratamentul fundamental pentru infecțiile cu Klebsiella, iar clasele cele mai eficace sunt reprezentate de cefalosporinele de generația a treia și a patra, carbapenemele și fluorochinolonele.

Se poate opta pentru monoterapie sau asocierea mai multor antibiotice în funcție de gravitatea infecției. În general, simptomatologia începe să se remită după administrarea primelor doze de antibiotic, în 48-72 de ore, dar pot exista variații dependente de diferiți factori.

Adițional, medicamentele pe bază de plante pot să sporească efectul antibioticelor și să prevină apariția infecțiilor. Extractele de uva ursi, merișor, curcumină au potențial terapeutic și sunt utilizate în terapia infecțiilor cu Klebsiella. În plus, propolisul, probioticele și drojdia Saccharomyces boulardii prezintă proprietăți antimicrobiene și pot fi eficace în eradicarea agentului patogen și restabilirea homeostaziei microbiene urogenitale.

Tratamentele pentru infectia urinara cu Klebsiella sunt:

  • Administrarea Antibioticelor
  • Administrarea Extractului De Uva Ursi
  • Administrarea Extractului De Merisor
  • Administrare Curcumei
  • Administrare Probioticelor Saccharomyces boulardii
  • Administrarea Propolisului

Administrarea Antibioticelor

Tratamentul de elecție pentru infecțiile cu Klebsiella este reprezentat de antibiotice. Klebsiella pneumoniae este o bacterie Gram-negativă care poate provoca bacteriemie, sepsis, infecții ale tractului urinar, pneumonie și infecții nosocomiale. Pentru acestea fiind administrate, în general, antibiotice precum cefalosporine de generația a treia și a patra, chinolone sau carbapeneme. Totuși, bacteria poate fi dificil de tratat, unele tulpini fiind foarte rezistente la antibiotice.

Ciprofloxacina, cotrimoxazolul și doxiciclina sunt antibiotice utilizate de mult timp pentru a scăpa de Klebsiella. Sunt incluse în medicamentele esențiale ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) datorită eficacității lor excelente în tratarea infecțiilor cu bacterii Gram-negative, efectelor secundare minime și costului relativ redus. Există, de asemenea, forme de dozare injectabilă și orală cu o bună biodisponibilitate, ceea ce le face mai ușor de utilizat și relativ ușor de obținut.

Un studiu comparativ între ciprofloxacină, cotrimoxazol și doxiciclină realizat în 2022 a relevat faptul că ciprofloxacina este cel mai bun antibiotic pentru a inhiba creșterea bacteriei Klebsiella, efectul inhibitor fiind direct proporțional cu concentrația acestui antibiotic.

Antibiotice utilizate in cazul infectiei cu Klebsiella pneumoniae sunt:

  • Ciprofloxacina este o fluorochinolonă generația a doua, activă împotriva multor infecții bacteriene susceptibile. Aceasta acționează asupra topoizomerazei II bacteriene (ADN giraza) și topoizomerazei IV. Ciprofloxacina vizează subunitățile alfa ale ADN girazei, împiedicându-l să supraînvăluie ADN-ul bacterian, ceea ce previne replicarea acestuia. Nu există rezistență încrucișată între fluorochinolone și alte clase de antibiotice, așa că poate avea valoare clinică atunci când alte antibiotice nu mai sunt eficiente.
  • Cotrimoxazolul este un antibiotic cu o combinație fixă ​​de trimetoprim (inhibitor de dihidrofolat reductază) și sulfametoxazol (sulfonamidă). Cotrimoxazolul este bactericid datorită dublei inhibiții a sintezei bacteriene a acidului folic.
  • Doxiciclina este o tetraciclină din a doua generație, un antibiotic cu spectru de activitate antimicrobian împotriva unei varietăți de microorganisme gram-pozitive și gram-negative. Doxiciclina și alte tetracicline sunt, în principal, bacteriostatice și se crede că exercită efecte antimicrobiene prin inhibarea sintezei proteinelor, în plus prezintă proprietăți antiparazitare și acțiuni antiinflamatorii. Ele suprimă creșterea bacteriilor sau le mențin în faza staționară de creștere. Rezistența încrucișată a acestor microorganisme la tetracicline este frecventă.
  • Cefalosporinele de generația a treia (ex: Cefotaxima, Ceftriaxona) sunt medicamente utilizate în gestionarea și tratamentul organismelor gram-negative și gram-pozitive. Ele inhibă sinteza peretelui celular bacterian, în special a peptidoglicanului. Peptidoglicanii sunt exoscheletul bacteriilor care asigură integritate structurală și formă celulelor și le protejează de spargere. Etapa finală de transpeptidare în sinteza peptidoglicanului este facilitată de proteinele de legare a penicilinei (PBP). Cefalosporinele inhibă reticularea PBP a peptidoglicanului.
  • Gentamicină este un antibiotic aminoglicozidic eficace în tratamentul bacteriilor gram-negative, inclusiv Klebsiella pneumoniae . Aceasta acționează prin legarea subunității ribozomale bacteriene 30S, inhibând astfel sinteza proteinelor. Este un medicament bactericid care poate fi utilizat sinergic cu cefalosporine de generația a treia.
  • Carbapenemele (ex: Meropenem, Imipenem) sunt cele mai eficiente antibiotice pentru tratamentul infecțiilor cauzate bacteriile multirezistente și sunt de obicei folosite ca „agenți de ultimă linie” sau „antibiotice de ultimă instanță”. Acționează prin penetrarea peretelui celular al bacteriilor, legându-se de PBP și au ca rezultat inactivarea enzimelor inhibitoare autolitice intracelulare, ucigând în cele din urmă celula bacteriană. În plus, carbapenemele vizează în principal enzima de inhibare a transpeptidazei în timpul sintezei peretelui celular bacterian, prevenind activitatea de reticulare a peptidelor, favorizând activitatea autolitică și ducând, astfel, la moartea celulei.

Din cauza capacității de a dezvolta rezistență a Klebsiellei, anumite clase de antibiotice nu sunt eficiente asupra acestei bacterii: penicilinele, cefalosporinele de generația I și II. În plus, și aminoglicozidele, tetraciclinele și sulfonamidele au devenit ineficiente pe multe dintre tulpinile de Klebsiella.

Tratamentul depinde de sistemul de organe implicat. În general, terapia inițială a pacienților cu posibilă bacteriemie este empirică, ulterior cu ajutorul antibiogramei se identifică cel mai eficace antibiotic. Alegerea unui medicament specific depinde de modelele locale de susceptibilitate. Odată ce bacteriemia este confirmată, tratamentul poate fi modificat. De obicei, se optează pentru monoterapie, dar în cazuri complicate se pot utiliza două sau mai multe antibiotice combinate.

Durata tratamentului variază în funcție de localizare, gravitatea infecției, răspunsul la tratament și comorbiditățile pacientului. În general, pentru infecțiile mai puțin severe, antibioticele se prescriu pe o perioadă de 7-14 zile, iar la cele complicate se poate prelungi până la 21 de zile sau chiar mai mult.

Administrarea Extractului De Uva Ursi

Extractul de uva ursi este un tratament adjuvant împotriva infecțiilor cu Klebsiella. Într-un studiu efectuat în 2022, s-a constatat că uva ursi a prezentat o zonă măsurabilă de inhibiție împotriva Klebsiella pneumoniae.

Uva ursi (strugurii ursului) este un extract din plante derivat din frunzele de Arctostaphylos uva-ursi. Este aprobat de Comisia Germană pentru tratamentul condițiilor inflamatorii ale tractului urinar. Arbutina, componenta chimică naturală din uva ursi, este în principal responsabilă pentru beneficiile sale asupra tractului urinar. Odată ingerată și metabolizată în corp, arbutina este convertită în hidrochinonă, care trece prin rinichi în tractul urinar.

Compușii de hidrochinonă din uva ursi pot reduce durerea și inflamația din vezica urinară sau tractul urinar. Acest compus poate, de asemenea, să ajute la prevenirea creșterii bacteriilor dăunătoare, susținând un echilibru bacterian sănătos.

Trebuie remarcat faptul că, pe baza informațiilor din cercetările de laborator, expunerea la hidrochinonă sintetică pe termen lung poate fi cancerigenă, astfel că se recomandă precauție în folosirea acestui produs cu utilizare consecutivă de maxim 2 saptămâni.

Planta conține, de asemenea, taninuri care au efecte astringente, ajutând la contracția mucoaselor din organism, și, astfel, la reducerea inflamației și la combaterea infecțiilor. Uva ursi funcționează cel mai bine la primul semn de infecție.

Concluzia cercetătorilor a fost că planta funcționează cel mai bine atunci când urina este alcalină, acidul distrugându-i efectul antibacterian.

Se recomandă consumul a 1-2 căni de ceai pe zi de extract de uva ursi sau 500-1000 mg de extract sub formă de tablete sau capsule.

Administrarea Extractului De Merisor

Mulți cercetători au sugerat că merișorul este activ împotriva infecțiilor urinare, putând fi utilizat ca tratament adjuvant. Efectele sale benefice sunt legate în principal de activitățile profilactice prin prevenirea dezvoltării infecțiilor sau în combinație cu antibiotice convenționale.

Planta aparține familiei Ericaceae și poate fi potențial activă împotriva principalelor cauze ale infecțiilor urinare mediate de bacterii, prin reducerea atașării bacteriilor de pereții vezicii urinare, bacteriile devenind apoi mai susceptibile la eliminare în timpul urinării. S-a constatat că utilizarea sucului de merișoare a redus formarea de biofilm atât a uropatogenilor Gram-negativi, cât și a Gram-pozitivilor.

Un studiu pilot a constatat că, după ingestia de merișoare, a existat o anumită activitate antimicrobiană în urină împotriva K. pneumoniae. În mod specific, în prima fază a studiului, 65% dintre subiecți au arătat activitate împotriva K. pneumoniae în probele colectate la 2 până la 6 ore după ingestia de merișoare. În a doua fază, 67% dintre subiecți au avut activitate împotriva K. pneumoniae.

Merișorul conține proantocianidine, care sunt compuși fenolici stabili și contribuie la activitatea anti-aderentă împotriva bacteriilor. În plus, și alți compuși biologic activi, cum ar fi antocianidina, catechina, flavonolii, miricetina, quercetina și substanțele fenolice contribuie la acțiunile sale terapeutice.

Celălalt mecanism posibil de acțiune al extractului de merișor ar putea fi legat de acidifierea urinei, cu toate acestea, provoacă doar efecte temporare, iar modificările durează aproximativ 15 minute la majoritatea oamenilor. Prin urmare, acest mecanism nu este neapărat relevant.

În situații acute, doza uzuală de suc de merișoare este de 250–500 ml de două până la trei ori pe zi sau 2-3 capsule de două până la patru ori pe zi de extract. Pentru prevenirea infecțiilor urinare este suficient un consum de suc de 250-500 ml de suc sau 1 capsulă de două până la trei ori pe zi de extract de merișor. 

Administrare Curcumei

Curcumina este un compus bioactiv găsit în rădăcinile de Curcuma longa (turmeric) și este uneori utilizată ca tratament adjuvant pentru infecțiile tractului urinar (ITU). Curcumina poate îmbunătăți semnificativ simptomele infecțiilor cronice ale tractului urinar, poate proteja funcția tubulară renală și poate reduce răspunsurile inflamatorii influențând expresiile de TLR2 mRNA și TLR4 mRNA, astfel încât să își exercite efectul curativ asupra infecțiilor cronice ale tractului urinar.

Multe studii au confirmat prezența activității antibacteriene a curcuminei împotriva bacteriilor Gram-negative și Gram-pozitive. Acțiunea antibacteriană a curcuminei implică perturbarea membranei bacteriene, inhibarea producției de factori de virulență bacteriană și a formării biofilmului și inducerea stresului oxidativ.

Aceste caracteristici contribuie, de asemenea, la explicarea modului în care curcumina acționează ca adjuvant antibacterian cu spectru larg, ceea ce a fost evidențiat prin efectele puternic aditive sau sinergice cu diferite tipuri de antibiotice convenționale sau compuși non-antibiotici.

În sine, curcumina este slab absorbită și pentru soluționarea acestei probleme s-a optat pentru asocierea acesteia fie cu piperina (extractul de piper negru), fie cu diferite lipide.

În cazul combinației curcumină cu piperină se recomandă 500 mg din prima cu 5-6,7 mg din cea de-a doua. Pentru combinația curcumina și uleiuri esențiale se recomandă 500 mg de două ori pe zi, iar pentru combinația curcumină și lecitină se soia se recomandă 200-500 mg de două ori pe zi.

Administrare Probioticelor Saccharomyces boulardii

Probioticele sunt microorganisme vii, nepatogene, recomandate ca un tratament adjuvant pacienților care suferă de infecții urinare. Cele mai utilizate specii de probiotice aparțin genurilor Lactobacillus și Bifidobacterium, iar în ultima vreme și S. boulardii, o drojdie probiotică, și-a arătat eficacitatea.

Probioticele sunt utilizate pentru a restaura și menține o microbiotă urogenitală sănătoasă, ceea ce poate ajuta la prevenirea invaziilor bacteriene patogene, inclusiv infectii cu Klebsiella.

Un studiu din 2022 a demonstrat că anumite tulpini de Lactobacillus au un efect inhibitor crescut împotriva K. pneumoniae. Mecanismul de acțiune implică producția de acid lactic de către tulpinile de Lactobacillus, care reduce pH-ul și astfel inhibă creșterea patogenilor.

Saccharomyces boulardii este o drojdie tropicală izolată pentru prima dată din coaja de fructelor de litchi și mangostan. Aceasta prezintă capacități antiinflamatorii și inhibă legarea bacteriilor patogene de epiteliu.

Saccharomyces boulardii diminuează creșterea microorganismelor nocive, cum ar fi Klebsiella. De asemenea, reduce mediatorii inflamatori digestivi, crește producția de IgA secretoare (slgA) și acizi grași cu lanț scurt, precum și activitatea enzimelor digestive dizaharide de la nivelul vilozităților intestinale. În plus, poate contribui la reglarea și dezvoltarea florei bacteriene benefice.

În general, dozele uzuale pentru adulți și copii sunt între 250 și 500 mg, administrate de 1-2 ori pe zi.

Administrarea Propolisului

Propolisul este o substanță rășinoasă naturală produsă de albine, cunoscută pentru proprietățile sale antimicrobiene și recomandată ca tratament adjuvant în cazul infecțiilor urinare cu Klebsiella.

Mai multe studii au examinat efectul propolisului asupra inhibării creșterii bacteriene și au arătat că este un agent antimicrobian eficient asupra bacteriilor Gram-pozitive și Gram-negative, inclusiv Klebsiella pneumoniae.

Activitatea antibacteriană a propolisului crește imunitatea organismului sau acționează direct asupra bacteriilor prin mai multe mecanisme.

Propolisul decuplează membrana citoplasmatică care transduce energia și inhibă motilitatea bacteriană. Componentele sale se atașează de membrana citoplasmatică a bacteriei, îi slăbește integritatea structurală și o perforează, permițând, astfel, expulzarea conținutului citoplasmatic și apoptoza (moartea) celulei.

Majoritatea activităților biologice ale propolisului sunt asociate cu compușii flavonoizi, aceștia inhibă activitatea de dezactivare dependentă de topoizomeraza IV, conducând la răspunsul SOS celular și la inhibarea creșterii celulelor bacteriene.

S-a demonstrat că propolisul are capacitatea de a spori eficacitatea altor agenți antibacterieni, cum ar fi antibioticele . Amestecarea propolisului cu o altă substanță antibacteriană are ca rezultat adesea sinergie, rezultatul combinației fiind mai puternic decât efectele produsului singur.

Dozele de propolis pentru adulți pot varia de la 500 mg până la 1500 mg pe zi, împărțite în mai multe doze. Pentru tincturi, se poate recomanda administrarea a 1-2 picături pe zi, diluate în apă.

In cat timp dispar simptomele după începerea tratamentului?

După începerea tratamentului simptomele se pot reduce în 48-72 de ore în cazul infecțiilor ușoare sau moderate, iar în cazurile severe sau complicate simptomele pot începe să dispară după 14 zile sau chiar mai mult.

Eficacitatea tratamentului și implicit durata simptomelor ale infectiei cu Klebsiella este variabilă în funcție de mai mulți factori precum: localizarea infecției, severitatea infecției, momentul diagnosticului, alegerea potrivită a antibioticului, patologiile de fond sau asociate ale pacientului.

În general, durata tratamentului este de 7-14 zile, iar simptomele se pot reduce în primele 2-3 zile de medicație. Dacă infecția este severă, complicată sau rezistentă, tratamentul se prelungește atât cât este nevoie, 14-21 de zile sau mai mult, iar manifestările încep să se reducă după aproximativ două săptămâni.

Este bacteria Klebsiella rezistentă la antibiotice?

Da, Klebsiella este rezistentă la antibiotice.

Klebsiella pneumoniae, aparținând familiei Enterobacteriaceae, este un locuitor natural al microbiomului tractului gastrointestinal al oamenilor. Are o varietate de mecanisme de rezistență la antibiotice și este un agent patogen comun care provoacă infecții ale plăgilor chirurgicale dobândite în spital, infecții ale tractului urinar sau digestiv și infecții cu debut comunitar, care pot declanșa focare de infecție nosocomială. 

Efluxul medicamentului, formarea biofilmului, inactivarea enzimatică a medicamentului, alterarea țintelor medicamentului și permeabilitatea redusă din cauza pierderii sau modificării porinelor sunt mecanismele majore care conferă rezistență la antibiotice K. pneumoniae.

Rata globală de rezistență la medicamente a K. pneumonia a atins până la 70%, iar rata mortalității legate de infecție a atins, de asemenea, 40%~70%. În ultimii ani, K. pneumoniae cu rezistență la medicamente multiple (MDR) și pneumonia cu Klebsiella rezistentă la carbapenem (CRKP) constituie o probleme majore de sănătate publică la nivel mondial.

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Medic rezident Psihiatrie la SCJU Constanța. Am absolvit Facultatea de Medicină din Brașov. În perioada studenției am fost implicată activ în proiectele asociațiilor studențești, atât la nivel local, ocupând diferite poziții, cea mai importanta cea de Vicepreședinte Relații Interne, cât și la nivel național. Am făcut parte din echipa de organizare a primei ediții a Congresului Medical pentru Studenti și Tineri Medici din Brașov.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Deschide Chat WhatsApp
Buna ziua 👋
Cu ce informatii te putem ajuta?