Infecții Cu Bacterii Patogene
Afectiuni Urologice

Infecții Cu Bacterii Patogene

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Scris De:

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Infecțiile bacteriene sunt cauzate de organisme unicelulare care se înmulțesc sau eliberează toxine în corp și pot fi localizate în diferite părți ale corpului, cele mai frecvente afectând tractul respirator, urinar, gastrointestinal, pielea sau urechile.

Cele mai frecvente bacterii care cauzează infecții sunt Streptococcus pneumoniae, Staphylococcus aureus, Escherichia coli (E. coli) și Klebsiella pneumoniae și se pot transmite prin contact direct sau indirect, prin aer sau picturi, printr-un un vector sau vehicular prin alimente sau apă contaminate.

Tabloul clinic al infecțiilor bacteriene este dominat de febră, frisoane, oboseală, dar pot avea și manifestări specifice precum tuse, disurie, polakiurie, diaree sau roșeață. Simptomatologia se poate remite în cateva zile în cazul infecțiilor ușoare sau se poate prelungi pe mai multe săptămâni sau chiar mai mult în cazul infecțiilor severe.

Tratamentul de primă linie în cazul acestor infecții este antibioterapia, la care se adaugă tratament suportiv și naturist, dar și măsuri de prevenire a răspândirii acestora. În lipsa unei terapii adecvate, infecțiile bacteriene se pot complica cu afecțiuni grave care pot pune viața în pericol.

Ce este o infecție bacteriană?

Infecția bacterienă reprezintă orice boală sau afecțiune care apare atunci când bacteriile pătrund și se multiplică în organism, colonizâd pielea, intestinul (tractul gastrointestinal), plămânii, inimia, creierul, sângele sau orice altă parte a corpului.

Bacteriile sunt organisme formate dintr-o o celulă unică, dar complexă și pot supraviețui singure, în interiorul sau în afara corpului. Majoritatea bacteriilor nu sunt dăunătoare, uneori făcând din microbiota normală a organismului. Totuși, câteva tipuri de bacterii provoacă boli prin producerea de substanțe nocive (toxine), invadarea țesuturilor sau amândouă și se numesc agenți patogeni.

Infecțiile bacteriene pot fi varia de la ușoare la severe, iar cele mai comune simptome provocate de acestea sunt febra, frisoanele și oboseala.

Infecția bacteriană este ceva serios?

Infecțiile bacteriene netratate pot duce uneori la afecțiuni serioase, potențial letale, precum septicemia. Totuși, multe infecții bacteriene nu sunt grave sau pot fi tratate cu ușurință cu antibiotice.

Care sunt tipurile de infecții bacteriene?

Bacteriile pot provoca multe tipuri de infecții, în funcție de modul de expunere și partea corpului pe care o afectează, cele mai frecvente fiind infecțiile respiratorii, de tract urinar, cu transmirere sexuală și gastrointestinale.

Infecții respiratorii

Când bacteriile intră în plămâni, pot provoca dificultăți de respirație. Infecțiile bacteriene pulmonare comune includ bronșita, pneumonia, tuberculoza. Bacteriile implicate în infecțiile respiratorii pot fi:

  • Streptococcus pneumoniae – Cauza principală a pneumoniei bacteriene, cunoscut și sub numele de pneumococ.
  • Mycobacterium tuberculosis – Cauzează tuberculoză, o boală foarte contagioasă care se transmite prin picăturile de secreție nazofaringiană expulzate în urma tusei sau strănutului.
  • Bordetella pertussis – Provoacă tusea convulsivă o infecție respiratorie extrem de contagioasă, cunoscută pentru accesele severe de tuse.
  • Haemophilus influenzae – Această bacterie este cel mai des incriminată în apariția infecțiilor respiratorii la copii, dar se poate manifesta și la adulți.
  • Mycoplasma pneumoniae – Cauzează un tip de pneumonie cu simptome mai ușoare numită ”pneumonie atipică” și este mai comună la copii și adulții tineri, dar poate afecta persoane de orice vârstă.

Infecții de tract urinar (ITU)

Infecțiile tractului urinar (ITU) sunt afecțiuni frecvente care afectează sistemului urinar ( uretra vezica urinară, ureterele și rinichii). Cele mai frecvente infecții bacteriene ale tractului urinar sunt cistita și pielonefrita, simptomele comune fiind disurie, polakiurie și urina tulbure. Bacteriile implicate în infecțiile tractului urinar includ:

  • Escherichia coli (E. coli) – Această bacterie trăiește în mod normal în intestin, dar poate ajunge în tractul urinar fiind principala cauză a ITU.
  • Staphylococcus saprophyticus – Se găsește în mod natural pe piele și în tractul intestinal, dar poate cauza ITU la femeile tinere.
  • Klebsiella pneumoniae – Este a doua cauză principală de apariție a infecțiilor de tract urinar, dar poate fi implicată și în apariția altor tipuri de infecții bacteriene.
  • Proteus mirabilis – Este asociat cu ITU complicate și poate contribui la formarea calculilor renali prin producerea de enzime care cresc alcalinitatea urinei.

Infecții ale pielii

Când bacteriile pătrund în piele sau în țesuturile subiacente, pot provoca infecții ale pielii precum celulita, impetigo, furunculoza și erizipelul. Simptomele care însoțesc aceste afecțiuni sunt durerea, pruritul, roșeață și erupțiile cutanate. Bacteriile implicate în infecțiile pielii sunt:

  • Staphylococcus aureus – Cauzează infecții comune precum foliculita, furuncule sau celulită, dar poate fi implicată și în condiții severe precum septicemia.
  • Streptococcus pyogenes (streptococul de grup A) – Provocă erizipelul și impetigo, precum și alte infecții ale pielii și țesuturilor moi. În lipsa unui tratament adecvat poate duce la complicații precum febra reumatică și glomerulonefrita poststreptococică
  • Vibrio vulnificus – Se găsește frecvent în apele sărate și poate provoca infecții severe atunci când intră în contact cu răni deschise, inclusiv fasceita necrozantă ( cunoscută și sub numele de „mâncătoare de carne).

Infecții cu transmitere sexuală

Bacteriile pot fi transmise prin contact sexual cauzând infecții precum clamidioza,  gonoreea sau sifilis. Cei mai comuni agenți patogeni implicați includ:

  • Chlamydia trachomatis – Provoacă clamidioza, una dintre cele mai frecvente infecții cu transmitere sexuală, care în general este asimptomatică, crescând astfel riscul de transmitere și complicații ulterioare.
  • Neisseria gonorrhoeae – Această bacterie cauzează gonoreea, o infecție care poate afecta organele genitale, rectul și gâtul.
  • Treponema pallidum – Provoacă sifilisul, care poate debuta cu apariția unui șancru nedureros la locul infecției, însă netratat poate duce la complicații severe

Infecții ale urechii

Bacteriile care ajung în urechi, pot provoca infecții ale urechii, cunoscute sub numele de otite. Aceste infecții sunt comune, în special la copii, și pot duce la durere, febră și dificultăți de auz. Bacteriile frecvent implicate pot fi:

  • Streptococcus pneumoniae – Cauzează otită medii caracterizată prin inflamație, acumulare de lichid în urechea medie, otalgii și febră.
  • Haemophilus influenzae – Este una dintre cele mai comune cauze ale otitei medii.
  • Pseudomonas aeruginosa – Este frecvent asociată cu otita externă, cunoscută și sub numele de „urechea înotătorului” și poate provoca durere, tumefiere și roșeață la nivelul canalului auditiv.
  • Moraxella catarrhalis – Poate provoca otită medie, în special la copii.

Infecții gastrointestinale

Infecțiile bacteriene ale tractului digestiv pot provoca intoxicații alimentare, boala de reflux gastroesofagian (GERD), durere, vărsături și diaree. Bacteriile care afectează tractul gastro-intestinal includ:

  • Salmonella – Este o bacterie care trăiește în tractul gastrointestinal și care cauzează adesea toxiinfecțiile alimentare. Simptomele includ febră, crampe abdominale, diaree și vărsături.
  • Escherichia coli – Provoacă tulburări gastro-intestinale și poate fi răspândită prin alimente contaminate.
  • Helicobacter pylori –  Este o bacterie care se regaseste in mucoasa gastrica si determina în mod frecvent apariția ulcerelor și gastritelor.
  • Clostridium difficile – Se găsește în mod normal în intestine și este inofensivă, dar utilizarea antibioticelor și un sistem imunitar slăbit poate duce la colonizarea excesivă a acesteia, provocând o infecție gastrointestinală caracterizată prin inflamația colonului și diaree

Meningite

Dacă bacteriile ajung să invadeze meningele pot provoca o infecție gravă, meningita, care necesită intervenție urgentă. Simptomele meningitei includ febră, cefalee severă, rigiditate a gâtului, vărsături, fotofobie și confuzie. Bacteriile care pot fi implicate includ:

  • Neisseria meningitidis (meningococ) – Cauzează meningita meningococică, o formă foarte contagioasă și potențial letală.
  • Streptococcus pneumoniae – Este o cauză comună a meningitei bacteriene la adulți și copii.
  • Listeria monocytogenes – Poate fi contactată prin consumul de alimente contaminate cauzând meningită, în special la nou-născuți, persoane în vârstă, femei însărcinate și persoane imunocompromise.
  • Haemophilus influenzae tip B – A fost cauza principală de apariție a meningitei bacteriene la copii, dar incidența ei a fost redusă prin introducerea vaccinului. 

Septicemii

Atunci când bacteriile ajung în sânge și se multiplică infecția se generalizează în tot corpul și apare septicemia sau sepsisul. În lipsa unui tratament imediat această infecție poate duce la șoc septic și deces. Bacteriile implicate în septicemie pot include:

  • Staphylococcus aureus – Una dintre cele mai comune cauze ale septicemiei, poate proveni din infecții ale pielii, infecții respiratorii sau după proceduri chirurgicale.
  • Escherichia coli (E. coli) – Adesea asociată cu infecții ale tractului urinar care, dacă nu sunt tratate, pot duce la septicemie.
  • Streptococcus pneumoniae – Poate provoca septicemie, în special la persoanele cu sistemul imunitar slăbit, ca urmare a pneumoniei sau meningitei.
  • Neisseria meningitidis – Poate cauza o formă gravă de sepsis – septicemie meningococică.

Cum se transmit infecțiile bacteriene?

Bacteriile pot fi transmise oamenilor prin aer, apă, alimente sau vectori vii. Există cinci moduri principale prin care infecțiile bacteriene pot fi transmise:

  • Contact – Include contactul direct piele-piele (streptococii și stafilococii), transmiterea fecal-orală a bacteriilor intestinale (Salmonella) sau transmiterea prin contact sexual (Neisseria gonorrhoeae)
  • Aer – Unele bacterii (Mycobacterium tuberculosis, Coxiella burnetii) sunt transportate pe curenții de aer în nucleele de picături (diametru mai mic de 5 μm) și pot călători de-a lungul acestor curenți sau pot ateriza pe suprafețe. O altă persoană poate contacta boala atunci când bacteria pătrunde în organism prin inhalare sau contact cu membranele mucoase.
  • Picături – Când o infecție (precum cele cauzate de Neisseria meningitidis, Haemophilus influenzae) se răspândește prin picături cu diametrul mai mare de 5 μm, acest tip de răspândire nu este considerat transportat în aer, având în vedere că este puțin probabil ca picătura să călătorească prin aer mai mult de 1 m. Ele sunt în general mai susceptibile decât nucleele de picături din aer la filtrarea în nas prin firele de păr nazale sau la îndepărtarea prin măști nazale sau faciale.
  • Vectori – De obicei, artropodul (țânțar, căpușă, păduchi) ia o masă de sânge de la o gazdă infectată (care poate fi umană sau animală) și transferă agenți patogeni unui individ neinfectat. Bacteriile precum Shigella pot adera la picioarele muștelor și pot fi transmise în acest mod.
  • Vehicular prin alimente sau apă – Infecția bacteriană datorată alimentelor și apei se dezvoltă în general atunci când bacteriile ( Salmonella, Escherichia coli, Vibrio cholerae) intră în intestin pe cale orală. Acele organisme care supraviețuiesc pH-ului scăzut al stomacului și nu sunt măturate de mucusul intestinului subțire aderă la suprafețele celulare și invadează celulele gazdei eliberând toxine.

Care sunt simptomele comune ale unei infecții bacteriene?

Simptomele comune ale unei infecții bacteriene includ febra, frisoanele, oboseala și durerea de cap, dar variază în funcție de localizare.

Simptomele specifice în funcție de zona în care s-a produs infecția sunt:

  • Plămâni: tuse productivă, dificultăți de respirație, dureri în piept
  • Tractul urinar sau organele genitale: disurie, polakiurie, scurgeri din penis sau vagin, dureri în timpul actului sexual
  • Piele: roșeață, vezicule, ulcere, tumefiere, durere locală
  • Tractul gastro-intestinal: diaree, dureri de stomac, greață și vărsături.
  • Meninge: rigiditate a gâtului, greață sau vărsături, fotofobie și confuzie.
  • În fluxul sanguin: febră crescută, slăbiciune, transpirație și tensiune arterială scăzută
  • Inimă: febră crescută, dureri în piept, transpirații nocturne , dificultăți de respirație , tuse, dureri musculare și articulare.

Care sunt cauzele bolilor bacteriene?

Bolile bacteriene sunt cauzate de pătrunderea în organism a agenților patogeni și multiplicarea acestora. Poarta de intrare pentru microorganisme poate fi reprezentată de sistemul gastrointestinal, respirator, urogenital, dar și de tegumente, urechi și ochi. Bacteriile pot pătrunde prin:

Ingestie (sistemul gastrointestinal)

Bacteriile (precum Salmonella, Escherichia coli) intră în sistemul gastrointestinal prin ingestie și interacționează cu mucoasele, cum ar fi epiteliul amigdalian și vilozitățile intestinale, fiind prinse în stratul de mucus al faringelui și intestinelor. Pentru a infecta celulele țintă, agenții patogeni trebuie să străbată stratul de mucus și să înfrunte flora intestinală și fluidele mucoase care conțin elemente antimicrobiene.

Inhalare (sistemul respirator)

Bacteriile (precum Mycobacterium tuberculosis, Bordetella pertussis, Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae sunt inhalate prin nări și ajung pe mucoasele respiratorii, unde proprietățile lor fizice determina adancimea penetrarii în tractul respirator. Particulele mari sunt retinute in cornetele nazale, în timp ce particulele mai mici pot traversa faringele și ajunge în trahee și bronhii. Bacteriile se pot atașa de celulele epiteliale, invadând și inițiind procesul infectios. Sistemul imunitar răspunde la aceasta invazie, declansand simptomele caracteristice infecțiilor respiratorii, precum tusea și dificultățile de respirație.

Intrare ascendentă (sistemul urogenital)

Bacteriile ( precum Escherichia coli, Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae) pot ajunge în sistemul urinar inferior și în sistemele reproducătoare în timpul actului sexual sau prin folosirea unor instrumente contaminate. De asemenea, leziunile traumatice ale mucoasei, cum ar fi abraziunile sau rănile penetrante, pot mări șansele de colonizare și infecție, facilitând pătrunderea și înmulțirea microbilor în zone care, în mod normal, ar fi protejate de barierele naturale ale corpului.

Penetrare (tegumente, ochi)

Bacteriile (cum ar fi Borrelia burgdorferi, Rickettsia rickettsii, Staphylococcus aureus, Haemophilus influenzae) pot interacționa cu pielea sau ochii prin contact direct sau prin leziuni precum abraziunile, zgârieturi sau mușcături, fie de animale, fie de insecte vectori precum țânțarii, care transferă agenții patogeni în țesuturile subcutanate. Acești agenți patogeni întâlnesc în aceste zone o varietate de celule țintă, inclusiv celule epiteliale, celule dendritice, macrofage și celule endoteliale, contribuind la răspândirea infecției. În țesuturile infectate, agenții patogeni găsesc resurse precum proteinele din sânge și plasmă, esențiale pentru supraviețuirea, infectarea și replicarea lor.

Contact direct (sistemul tegumentar, ureche și ochi).

Infecțiile pielii, ochilor și urechilor care apar prin contact direct se produc când bacteriile ( precum Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes, Pseudomonas aeruginosa, Haemophilus influenzae) se transferă de pe suprafețe contaminate sau de la o persoană la alta prin atingere directă. În aceste cazuri, microbii nu trebuie să penetreze bariera fizică a pielii sau mucoaselor pentru a iniția o infecție, ci pătrund prin micile leziuni existente sau prin porțile naturale de intrare.

Cum se diagnostichează infecțiile bacteriene?

Infecțiile bacteriene se diagnostichează cu ajutorul unei culturi bacteriene, un test care detectează și identifică prezența bacteriilor. Acesta poate fi realizat pe o mostră de sânge, materii fecale, exudat faringian, spută, urină, piele  sau lichid spinal. Astfel, se poate determina cauza infecției și se poate stabili tratamentul cel mai eficient

  • Hemocultura – Se prelevează o mostră de sânge de la pacient și se verifică prezența unei infecții sistemice în întregul corp, cum ar fi sepsisul.
  • Coprocultura – Pacientul va da o probă de materii fecale care va fi trimisă la laborator pentru a verifică prezența unei infecții în tractul digestiv.
  • Cultura din exudat faringian – Se prelevează un eșantion de celule din zona faringelui și se testează pentru a identifica bacteriile care cauzează infecții respiratorii.
  • Cultura din sputa – Pacientul va trebui să expectoreze pentru a putea preleva o probă care se va analiza în scopul identificării bacteriilor care cauzează infecții ale
  • Urocultura – Se va colecta urină într-un recipient steril, iar aceasta se va testa pentru a diagnostica infecțiile tractului urinar, inclusiv ale rinichilor.
  • Cultură din exudat de la nivelul plăgii – Acest test poate fi folosit pentru plăgi chirurgicale, arsuri, tăieturi sau orice alt tip de leziuni deschise ale pielii. Se colectează exudat de la nivelul plăgii, apoi se face cultură pentru a se identifica bacteriile care cauzează acea infecție.

Cum se tratează infecțiile bacteriene?

Infecțiile bacteriene se tratează folosind antibiotice ca terapie standard, iar ca adjuvante se pot administra tratamente suportive și terapii naturale pe bază de plante.

Antibiotice

Tratamentul de primă linie pentru infecțiile bacteriene este reprezentat de antibioterapie care împiedică multiplicarea bacteriilor și produce moartea acestora. Se aleg în funcție de sensibilitatea bacteriilor pentru un anumit antibiotic. Cele mai utilizate clase de antibiotice folosite pentru tratarea infecțiilor bacteriene sunt: penicilinele, cefalosporinele, macrolidele, fluorochinolonele, aminoglicozidele, tetraciclinele, sulfonamidele și nitroimidazolii.

Rezistența la antibiotice

Rezistența la antibiotice apare atunci când bacteriile evoluează pentru a deveni rezistente la medicamente anterior eficiente. Este considerată una dintre cele mai mari amenințări la adresa sănătății și economiei globale.

Cele mai rezistente bacterii includ Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA), Enterococcus rezistent la vancomicină (VRE), Klebsiella pneumoniae carbapenemază-producătoare (KPC), Acinetobacter baumannii rezistent la multiple medicamente, Pseudomonas aeruginosa rezistentă la multiple medicamente și Mycobacterium tuberculosis multidrog-rezistent (MDR-TB).

Tratamente suportive

În paralel cu antibioterapia se pot administra tratamente suportive pentru ameliorarea simptomelor și susținerea organismului în lupta cu infecția. În funcție de localizarea infecției și simptomele pe care le produce se pot administra antipiretice, antiinflamatoare, antidiareice sau antitusive. În plus se recomandă o dietă echilibrată, hidratare corespunzătoare, igienă adecvată și odihnă.

Terapie naturală pe bază de plante

Un tratament adjuvant al antibioterapiei este reprezentat de diferite extracte naturale care și-au dovedit eficacitatea în lupta contra infecțiilor bacteriene, cum ar fi uleiul de oregano sau de cuișoare.

Uleiul de oregano

Este recunoscut pentru proprietățile sale antibacteriene puternice, fiind utilizat în tratamente naturiste pentru combaterea diferitelor infecții.

Uleiul de oregano inhibă creșterea unor specii de bacterii precum A. baumannii, P. aeruginosa, S. aureus., având capacitatea de a penetra biofilmele și de a distruge aceste bacterii. În plus, datorită nivelurilor ridicate de eugenol pe care le conține, uleiul de oregano are o activitate antibacteriană puternică. Acestea au fost rezultatele studiului in vitro „Proprietatea bactericidă a uleiului de oregano împotriva izolatelor clinice rezistente la multiple medicamente” publicat de Min Lu în 2018.

Uleiul de cuișoare

Uleiul de cuișoare poate fi considerat un agent antimicrobian potențial, datorită conținutului său bogat în eugenol, responsabil pentru activitățile sale biologice și antimicrobiene puternice.

Uleiul de cuișoare a distrus Escherichia coli, Staphylococcus aureus, Pseudomonas aeruginosa potrivit studiului ”Activitatea microbicidă a uleiului esențial de cuișoare (Eugenia caryophyllata)” realizat de L. Nuñez în 2012.

Cum se pot preveni infecțiile bacteriene?

Infecțiile bacteriene se pot preveni respectând trei principii majore:  eliminarea sau limitarea sursei infecției (prevenire primară), întreruperea lanțului de transmitere (prevenire secundară) și protejarea gazdei împotriva infecției sau bolii (prevenire terțiară).

Zoonoze

Animalele transmit boli în diferite moduri, prin expunere directă sau prin contaminarea alimentelor sau apei cu fecalele animalelor. Măsurile de prevenire a infecției includ utilizarea echipamentului individual de protecție la manipularea animalelor, vaccinarea animalelor, utilizarea pesticidelor pentru a preveni transmiterea de la animal la om prin mușcătură de insectă, izolarea sau distrugerea animalelor bolnave și eliminarea adecvată. a deșeurilor animale și a cadavrelor. Infecțiile dobândite de la insecte pot fi reduse la minimum prin utilizarea de paravane de fereastră, pesticide și îmbrăcăminte de protecție. Examinarea atentă a corpului și a animalelor de companie pentru căpușe la sfârșitul zilei ajută la prevenirea bolilor transmise de acestea, deoarece transmiterea infecției necesită adesea un anumit timp de contact.

Tratamentul apei

Apa tratată necorespunzător poate duce la focare de febră tifoidă, Escherichia coli sau Shigella, precum și boli virale și parazitare. Procesul modern de tratare a apei implică filtrare, decantare și coagulare pentru a îndepărta particulele care pot transporta bacterii, aerare și tratarea cu clor sau alt halogen reactiv. Metodele noi de dezinfecție utilizate din ce în ce mai mult includ ultrafiltrarea și utilizarea ozonului sau a luminii ultraviolete (UV). Apa poate fi testată pentru prezența bacteriilor ce se găsesc în fecale cu truse relativ simple și ieftine. Tratarea apei cu tablete de clor sau soluție de iod sau fierberea apei timp de 5 minute scade probabilitatea de a dobândi infecții intestinale bacteriene în timpul campingurilor sau călătoriilor în țările în curs de dezvoltare.

Aerului

Controlul răspândirii bacteriilor în aer este extrem de dificil. Sterilizarea aerului este imposibilă. În spitale, unitățile cu flux laminar sunt folosite pentru ca aerul contaminat de pacienții cu infecții bacteriene din aer, cum ar fi tuberculoza, să nu ajungă în alte părți ale clădirii. Persoanele susceptibile trebuie să reducă sau să elimine timpul petrecut în încăperile în care pot fi prezenți agenți infecțioși (de exemplu, tuberculoză, rujeolă sau varicelă).

Lapte și alimente

Laptele și alimentele trebuie manipulate corespunzător și protejate de contaminarea bacteriană în fiecare etapă de preparare, inclusiv la sursă, în timpul transportului și depozitării și în timpul pregătirii pentru consum. Laptele este pasteurizat, proces care constă în încălzirea laptelui pentru o anumită perioadă de timp. Numărul de bacterii admisibile înainte și după pasteurizare sunt standardizate. Pentru a menține acest număr scăzut de bacterii, laptele pasteurizat trebuie să rămână la 5-10 °C în timpul transportului și depozitării.

O abordare importantă în domeniul sănătății publice pentru produsele alimentare, cu adoptare largă în industrie și reglementare, este identificarea locurilor sau punctelor critice în care contaminarea este cea mai probabilă, iar producătorii de alimente trebuie să aibă un plan în care să se concentreze asupra eliminării infecțiilor transmise prin alimente.

În țările în curs de dezvoltare și tropicale, solul poate fi îmbogățit cu fecale umane. Prin urmare, produsele sunt expuse riscului de contaminare cu bacterii patogene. Orice aliment poate fi contaminat de mâinile lucrătorilor care îl manipulează în timpul recoltării sau procesării pentru distribuție. Gătitul imediat înainte de a mânca reduce riscul prin uciderea bacteriilor, cu toate acestea, unele bacterii precum Staphylococcus, Bacillus și Clostridium produc toxine care nu sunt inactivate de căldură.

Rezervoarele umane

Imunizarea reprezintă unul dintre marile progrese ale tehnologiei moderne, oferind protecție activă prin vaccinuri care stimulează producția propriilor anticorpi sau protecție pasivă prin transferul direct de anticorpi. Printre vaccinurile bacteriene importante se numără BCG pentru tuberculoză, vaccinul oral pentru febra tifoidă și vaccinul împotriva tularemiei, în timp ce alte vaccinuri se bazează pe derivați antigenici pentru protecția împotriva meningococului, streptococului, difteriei, pertussis și antraxului.

Datorită diversității bacteriilor patogene, nu este posibil să se dezvolte vaccinuri pentru toate, accentuând importanța altor măsuri de prevenire a infecției. Strategii precum carantina, izolarea și profilaxia cu antibiotice rămân esențiale. În spitale, se aplică precauții standard pentru toți pacienții și măsuri specifice de izolare pentru infecții cu transmitere specifică sau rezistență la antibiotice. Profilaxia cu antibiotice este eficientă în situații selectate pentru prevenirea infecțiilor după expuneri riscante sau înainte de anumite proceduri chirurgicale, dar utilizarea sa largă poate duce la dezvoltarea rezistenței la antibiotice.

Practicile de igienă personală și schimbările stilului de viață, cum ar fi spălarea mâinilor și protecție în timpul actului sexual, au un impact semnificativ în reducerea răspândirii infecțiilor. Studii realizate în Karachi în 2005 au demonstrat că spălarea mâinilor cu săpun poate reduce semnificativ incidența diareei, pneumoniei și a infecțiilor cutanate.

Complicațiile infecțiilor bacteriene

Complicațiile infecțiilor bacteriene pot să difere în funcție de localizarea acesteia și pot include:

  • septicemie
  • meningită
  • abcese
  • insuficiența organului afectat
  • șoc septic
  • sindrom de șoc toxic
  • abcese
  • rezistența la antibiotice

Cât durează o infecție bacteriană?

În medie, o infecție bacteriană tratată corespunzător durează câteva zile sau o săptămână, în timp ce infecțiile grave sau care nu sunt tratate adecvat pot dura săptămâni sau chiar mai mult.

Durata unei infecții bacteriene variază în funcție de mai mulți factori cum ar fi localizare, severitate, tratament, răspunsul la tratament și starea de sănătate a persoanei afectate, din acest motiv nu se poate spune cu exactitate cât timp va dura. Dacă infecția este diagnosticată rapid și răspunde bine la tratament în 3-10 zile se poate remite. În cazul infecțiilor netratate sau complicate, durata se poate prelungi la câteva săptămâni sau se poate croniciza necesitând tratament de lungă durată.

Infecția bacteriană este contagioasă?

Da, multe infecții bacteriene sunt contagioase. Infecțiile bacteriene se pot transmite de la o persoană la alta prin contact direct, prin aer, prin vectori sau prin alimente și lichide contaminate.

Gradul de contagiozitate și modul de transmitere variază în funcție de tipul specific de bacterie. Infecțiile bacteriene precum tuberculoza, pneumonia, tusea convulsivă, faringita streptococică, meningita, infecțiile cu transmitere sexuală sunt foarte contagioase, în timp ce infecțiile bacteriene care se dezvoltă din cauza expunerii la bacterii din mediu sau din cauza unor condiții interne ale organismului nu sunt contagioase, de exemplu tetanosul, antraxul sau botulismul.

Poate infecția bacteriană să conducă la sepsis?

Da, o infecție bacteriană poate să conducă la sepsis. Atunci când infecțiile bacteriene de la nivelul diferitelor sisteme nu sunt tratate corespunzător pot duce la declanșarea unui răspuns inflamator în lanț la nivelul întregului corp și apariția sepsisului.

Care diferenta dintre o infecție bacteriana si alte infectii?

Principala diferență dintre infecția bacteriană și alte infecții are legătură cu abordarea terapeutică.

 Există mai mulți agenți patogeni cum ar fi bacterii, ciuperci, virusuri sau paraziți care cauzează infecții și de aceea apar anumite diferențe.

Infecție Bacteriană vs Infecție Fungică

Infecția bacteriană este cauzată de bacterii și se diferențiază de cea fungică, cauzată de ciuperci, în primul rând prin modul în care sunt tratate. Infecția bacteriană se tratează cu antibiotice, în timp ce infecția fungică se tratează cu antimicotice.

O altă diferență este legată de tabloul clinic, infecțiile bacteriene tind să aibă simptome generale precum febră, frison, dureri, pe când cele fungice tind să aibă simptome locale manifestate prin prurit, roșeață sau descuamare.

Infecție Bacteriană vs Infecție Virală

Infecția bacteriană este cauzată de bacterii, anumite bacterii se găsesc în flora normală a organismului și pot fi benefice, în timp ce infecțiile virale sunt cauzate de virusuri care nu au niciun rol benefic asupra organismului.

Bacteriile se pot reproduce singure și pot supraviețui în medii vitrege, pe când virusurile au nevoie de o gazdă vie pentru a supraviețui și pentru a se multiplica.

Tratamentul celor două tipuri de infecții diferă, antibioticele se utilizează pentru tratarea infecțiilor bacteriene, dar nu au niciun efect asupra celor virale. Infecțiile virale sunt tratate de obicei simptomatic.

Infecție Bacteriană vs Parazitoză

Infecția bacteriană este cauzată de bacterii, unele dintre ele fiind inofensive și chiar benefice pentru organism, în timp ce parazitozele sunt cauzate de paraziți care trăiesc și se hrănesc pe seama unui organism gazdă, adesea provocând daune acestuia.

Simptomele infecțiilor bacteriene pot varia de la febră și inflamație până la simptome mai severe, cum ar fi sepsisul în cazurile grave, în timp ce simptomele asociate parazitozelor includ adesea diaree, dureri abdominale și anemie, printre altele, în funcție de locul infecției în organism.

În cazul infecțiilor bacteriene se inițiază tratament cu antibiotice, iar în cazul parazitozelor se folosesc medicamente antiparazitare.

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Medic rezident Psihiatrie la SCJU Constanța. Am absolvit Facultatea de Medicină din Brașov. În perioada studenției am fost implicată activ în proiectele asociațiilor studențești, atât la nivel local, ocupând diferite poziții, cea mai importanta cea de Vicepreședinte Relații Interne, cât și la nivel național. Am făcut parte din echipa de organizare a primei ediții a Congresului Medical pentru Studenti și Tineri Medici din Brașov.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Deschide Chat WhatsApp
Buna ziua 👋
Cu ce informatii te putem ajuta?