Vulvovaginita
Afectiuni Urologice

Vulvovaginita

vulvovaginita
Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Scris De:

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Vaginita este o inflamație sau o infecție a vaginului care poate provoca prurit, arsuri, durere, secreții vaginale anormale sau miros neplăcut. Vaginita poate afecta și partea externă a organelor genitale, vulva, de aceea mai poartă denumirea și de vulvovaginită.

În funcție de cauzele care stau la baza apariției, vaginita este de mai multe tipuri: bacteriană, fungică cauzată în special de Candida albicans, trichomoniazică având ca agent patogen Trichomonas vaginalis, provocată de infecțiile cu Chlamydia sau Gonoreea, virală având ca principali factori infecția cu virusul herpetic sau cu virusul papiloma uman, neinfecțioasă care apare prin dezechilibre ale microbiotei vaginale, prin dereglări hormonale sau prin expunerea la iritanți și atrofică prin scăderea gradului de lubrifiere a mucoasei vaginale.

Diagnosticul se formulează în urma anamnezei, a examenului ginecologic și a examinărilor de laborator care vor stabili cauza vaginitei. În funcție de diagnostic se decide conduita terapeutică, cele mai utilizate pentru tratament fiind antibioticele, antifungicele și agenții hidratanți locali.

În anumite situații, vaginita este asimptomatică și nu necesită tratament, aceasta vindecându-se de la sine, totuși în cazul infecțiilor și pe perioada sarcinii un tratament corect previne complicațiile și riscurile asociate.

Există mai mulți factori de risc pentru vaginită printre care dezechilibrele florei vaginale, schimbări hormonale, igienă și practici sexuale necorespunzătoare, utilizarea antibioticelor cu spectru larg, sarcina, menopauza sau diabetul zaharat.

Vaginita este contagioasă doar în contextul în care este cauzată de o infecție cu transmitere sexuală, astfel toți partenerii sexuali vor necesita tratament pentru prevenirea reinfectărilor.                  

Ce este vaginita?

Vaginita, numită și vulvovaginită, este o inflamație sau infecție a vaginului care se poate manifesta prin leucoree, mâncărime și durere. Aceasta apare de obicei, ca din cauza unor agenți patogeni sau unor factori iritanti.

Vaginita este diferită de vulvodinie, care descrie durerea cronică sau disconfortul vulvei, zona din afara vaginului. Există diferite tipuri de vaginită, iar acestea au cauze, simptome și tratamente diferite.

Care sunt cele mai comune tipuri de vaginită?

Cele mai comune tipuri de vaginită includ vaginita bacteriană, fungică, virală și atrofică. Vaginita este adesea cauzată de infecții. Unele infecții vaginale sunt transmise prin contact sexual, iar altele apar dacă există o modificare a echilibrului florei vaginale normale.

Vaginoză bacteriană

Vaginoza bacteriană (vaginita bacteriană) este printre cele mai frecvente frecventă infecții vaginale la femeile aflate la vârsta fertilă. Aceasta este cauzată de un dezechilibru între bacteriile benefice (lactobacilii) și patogene (Gardnerella vaginalis în majoritatea cazurilor) din vagin.

Manifestările vaginozei bacteriene includ scurgere vaginală abundentă, gri sau albă cu miros specific ”de pește”, prurit și senzație de arsură la nivelul vulvei, dar poate fi și asimptomatică.

Vaginita fungică/micotică (cu Candida)

Vaginita fungică este o infecție vaginală cu specii de Candida , cel mai frecvent C. albicans. Se manifestă, de obicei, printr-o secreție vaginală groasă, albă, brânzoasă, prurit vulvovaginal adesea moderat până la sever, eritem sau edem, simptomele accentuându-se înainte de menstruație.

Vaginită trichomoniazică

Vaginita trichomoniazică, numită și trichomoniază , este o boală cu transmitere sexuală cauzată de un organism microscopic unicelular numit Trichomonas vaginalis.

Aceasta provoacă inflamația vaginului, a colului uterin și a uretrei la femei, determinând scurgere vaginală anormală cu miros neplăcut, ”de pește”, prurit, iritație locală și durere sau disconfort la urinare și contact sexual.

La femeile însărcinate, vaginita trichomoniazică poate crește și riscul de ruptură prematură a membranelor și de naștere prematură.

Vaginita cu Chlamydia sau Gonoreea

Vaginita cu Chlamydia trachomatis, respectiv Neisseria gonorrhoeae se referă la inflamația vaginală provocată de aceste infecții cu transmitere sexuală.

Acești agenți patogeni pot să cauzeze o infecție asimptomatică la multe femei, iar când sunt simptomatice se manifestă prin apar scurgeri vaginale abundente galben-verzui, disurie, și uneori durere în timpul actului sexual sau sângerări intermenstruale.

Vaginită virală

Vaginita virală este o inflamație cauzată de un virus, cum ar fi virusul herpes simplex (VHS) sau virusul papiloma uman (HPV), care se poate transmite prin contact sexual.

Vaginita herpetică se poate manifesta prin eruptii dureroase cu vezicule sau leziuni pe sau în jurul vaginului, vulvei, sau anusului, care pot fi însoțite de durere, prurit, arsură și simptome sistemice precum febra și dureri musculare.

Simptomele vaginitei cu HPV pot include veruci genitale, variabile ca mărime dureroase și pruriginoase.

Vaginită neinfecțioasă

Vaginita neinfecțioasă nu este cauzată de agenți patogeni, ci de substanțe chimice, iritații mecanice, schimbări hormonale sau afecțiuni dermatologice.

Simptomele acestui tip de vaginită sunt asemănătoare celor infecțioase și pot include prurit, arsuri, eritem, edem sau disconfort general în zona vaginală.

Vaginită atrofică

Vaginita atrofică sau atrofia vaginală este o afecțiune în care mucoasa vaginului devine mai uscată și mai subțire cauzând cel mai frecvent prurit, arsuri și durere în timpul actului sexual.

În general, afectează femeile aflate în timpul premenopauzei și menopauzei când secreția de estrogen scade, dar poate fi prezentă și la femeile care fac tratamente hormonale sau cărora le-au fost îndepărtate ovarele.

Care sunt simptomele vaginitei?

Cele mai comune simptome ale vaginitei sunt modificările scurgerilor vaginale, pruritul și durerea sau disconfortul. În multe dintre cazuri, vaginita poate să fie asimptomatică.

Tabloul simptomatologic al vaginitei poate să fie diferit în funcție de tipul și cauza acesteia și poate include:

  • secreții vaginale anormale
  • prurit
  • durere sau disconfort la nivelul vulvei sau vaginului
  • senzație de arsură
  • dispareunie (durere în timpul contactului sexual)
  • eritem
  • edem
  • miros neplăcut
  • sangerare sau spotting
  • disurie

Care sunt cauzele vaginitei?

Cauzele vaginitei pot fi variabile, cele mai frecvente fiind infecțiile cu transmitere sexuală și apariția unui dezechilibru la nivelul florei intestinale.

Stabilirea cauzelor care duc la producerea vaginitei este importantă pentru ghidarea conduitei terapeutice și metodelor de prevenire.

Infecții transmise sexual

Infecțiile cu transmitere sexuală constituie o cauză semnificativă în etiologia vaginitei, afectând un număr considerabil de femei la nivel global.

Aceste infecții pot fi induse de o gamă variată de agenți patogeni, incluzând bacterii, paraziți și virusuri, fiecare având particularități specifice în ceea ce privește manifestările clinice și abordarea terapeutică.

Dezechilibrul florei vaginale (Disbioză vaginală)

Dezechilibrul florei vaginale apare atunci când scade numărul de lactobacili care ajută la menținerea unui pH acid, protejând împotriva infecțiilor și inflamațiilor.

Disbioza vaginală duce la apariția diferitelor tipuri de vaginită, caracterizate prin creșterea excesivă a bacteriilor anaerobe și Candida albicans sau infecții cu Trichomonas vaginalis, Neisseria gonorrhoeae, Chlamydia trachomatis și diverse virusuri, inclusiv virusul papiloma uman, virusul herpes simplex 2 și virusul imunodeficienței umane.

Disbioza vaginală poate fi influențată de mai mulți factori precum tratamentul cu antibiotice, schimbări hormonale, utilizarea dușurilor vaginale sau contacte sexuale neprotejate.

Produse cu iritanți chimici

Utilizarea produselor care conțin substanțe chimice iritante poate cauza vaginita neinfecțioasă, o formă de inflamație a vaginului ce nu implică un agent patogen infecțios. Substanțele chimice iritante pot altera pH-ul vaginal și pot perturba echilibrul florei microbiene, facilitând apariția tabloului simptomatologic.

Cele mai incriminate în acest sens sunt produsele de igienă intimă, cremele, săpunurile sau gelurile de duș parfumate, spermicidele, detergenții, balsam de rufe, absorbantele și tampoanele.

Schimbări ale nivelurilor hormonale

Modificările nivelurilor hormonale, în special ale estrogenului, pot afecta sănătatea vaginală, influențând troficitatea țesuturilor, elasticitatea și secreția mucoasei vaginale.

 În perioadele de fluctuație hormonală, cum ar fi menopauza, sarcina sau alăptarea, se observă adesea o reducere a nivelurilor de estrogen, ceea ce poate duce la atrofierea țesuturilor vaginale și la scăderea lubrifierii naturale. De asemenea, utilizarea pe termen lung a anumitor medicamente, inclusiv tratamentele antiestrogenice poate contribui la aceste modificări.

Cum este diagnosticată vaginita?

Vaginita se diagnostichează în urma anamnezei, examenului ginecologic și efectuarea investigațiilor specifice. Având în vedere diferitele tipuri de vaginită este necesară o examinare completă pentru formularea diagnosticului corect.

Etapele în urma cărora se stabilește diagnosticul sunt următoarele:

  • anamneza și obținerea istoricului medical și personal
  • examenul ginecologic
  • teste specifice:
  • examinarea microscopică a secrețiilor vaginale
  • măsurarea ph-ului vaginal
  • teste de amplificare a acidului nucleic (NAAT)
  • culturi
  • montare umedă cu hidroxid de potasiu
  • testul aminei
  • teste pentru boli cu transmitere sexualăntinuare, voi detalia procedurile standard folosite în diagnosticarea vaginitei.

Cum este tratată vaginita?

Tratamentul vaginitei constă în administrarea unor antibiotice, cele mai utilizate fiind metronidazolul, clindamicina, azitromicina și doxiciclina în cazul infecțiilor, antifungicelor precum clotrimazolul, în cazul vaginitelor micotice și substanțe hidratante precum Cicatridina pentru lubrifierea mucoasei vaginale.

Medicamentele sunt disponibile atât sub formă de comprimate pentru administrare orală, cât și sub formă de ovule pentru aplicare intravaginală sub diferite denumiri comerciale.

În tabelul de mai jos sunt detaliate regimurile recomandate, denumirile comerciale, dozajul, reacțiile adverse și posibilitatea utilizării în sarcină.

Cauza VaginiteiMedicamente și clasă farmaceuticăDenumiri comerciale în RomâniaDozajReacții adverseSarcină
Vaginoză bacterianăRegim recomandat:




Metronidazol
(derivați de imidazol)
Metronidazol Flagyl
Zifex
500 mg oral de două ori pe zi timp de 7 zile


0,75% gel: 5 g intravaginal o dată pe zi timp de 5 zile
Greață
Gust metalic, Cefalee
Reacție disulfiram like cu alcool
Utilizare precaută, se evită în primul trimestru.

Se preferă administrarea intravaginală.
Clindamicină
(lincosamidă)
Clindamicină
Clindamycin
Dalacin
Ovyx
2% cremă: 5 g intravaginal pe noapte timp de 7 zile


2% gel: 5 g intravaginal o singură dată
Durere abdominală
Diaree
Rash cutanat, Candidoză
Considerat sigur pentru utilizare.
Regim alternativ:


Clindamicină
(lincosamidă)
100 mg ovule intravaginal în fiecare noapte timp de 3 zile


300 mg oral de două ori pe zi timp de 7 zile
Tinidazol
(derivat de imidazol)
Tinidazol
Tiprogyn
1 g pe cale orală în fiecare zi timp de 5 zile


SAU


2 g pe cale orală în fiecare zi timp de 2 zile
Dureri de cap, gust metalic, greață, reacție disulfiram like cu alcoolUtilizare precaută, se evită în primul trimestru.
Vaginoză fungicăClotrimazol
(antifungic azolic)
Canesten, Clotrimazoltablete vaginale 500 mg doză unică sau
200 mg o dată pe zi timp de 3 zile
Iritare locală
Prurit
Senzație de arsură
Utilizare cu precauție în sarcină.
Miconazol
(antifungic azolic)
Gynozol Miconazol ovule vaginale 1200 mg în doză unică sau 400 mg o dată pe zi timp de 3 zile Evaluare atentă în sarcină
Fluconazol
(triazol antifungic)
Diflucan, Fluconazol150 mg în doză unicăGreață
Dureri de cap, Modificări ale funcției hepatice
Utilizare în sarcină doar când este strict necesar, la indicațiile medicului.
Itraconazol
(triazol antifungic)
Sporanox, Itraconazol Sandoz200 mg de două ori pe zi timp de 1 zi
Hidratante localeCicatridina1 ovul seara
7-10 zile
Posibile reacții de sensibilitate la componentele ovulelorConsiderat sigur.
Vaginoză trichomoniazicăRegim recomandat


Metronidazol
(derivat de imidazol)
Pentru femei
500 mg oral de două ori pe zi timp de 7 zile
Pentru bărbați
2 g, per os, doză unică
Regimul alternativ


Tinidazol
(derivat de imidazol)
2 g, per os, doză unică.
Vaginoză cu ChlamydiaRegim recomandat

Doxiciclină
(tetraciclină)
Doxiciclina, Vibramycin100 mg oral de două ori pe zi timp de 7 zileSensibilitate la soare
Greață
Diaree
Contraindicată în sarcină, poate afecta dezvoltarea dentară și ososă a fătului
Azitromicină
(macrolid)
Zithromax, Azitrox1 g pe cale orală ca o singură doză oralăGreață
Diaree
Dureri abdominale
Considerată sigură în sarcină
Levofloxacină
(fluorochinolonă)
Tavanic, Levofloxacină500 mg oral o dată pe zi timp de 7 zileGreață,
Diaree
Cefalee
Tendinită
Contraindicată în sarcină datorită riscului de leziuni la cartilajul în creștere
Eritromicina
(macrolid)
Eritromicină500 mg, oral, de 4 ori pe zi, 7 zileGreață
Vărsături
Diaree
Utilizată frecvent în sarcină
Claritromicina
(macrolid)
Klacid, Fromilid250 mg, oral, de 2 ori pe zi, 7 zileGreață
Diaree
Modificări ale gustului
Utilizarea cu precauție în sarcină
Regim pentru gravide

Azitromicină

sau

Amoxicilină
(penicilină)
1 g oral într-o singură doză
Amoxicilină, Amoxi500 mg oral de 3 ori/zi timp de 7 zileReacții alergice, Diaree
Greață
Considerată sigură în sarcină
Vaginoză cu GonoreeaRegim recomandat

Ceftriaxonă
(cefalosporină de generația a treia)
Rocephin, Ceftriaxonă500 mg o singură doză intramusculară sau intravenoasăDiaree
Greață
Reacții alergice, Inflamație la locul injecției
În general considerată sigură în sarcină.
+ Azitromicină 1 g în doză unică.
Cefiximă
(cefalosporină de generația a treia)
800 mg o singură doză intramusculară sau intravenoasă
+ Azitromicină 1 g în doză unică.
Regim alternativ

Ceftriaxonă
500 mg o singură doză intramusculară sau intravenoasă
+ Doxiciclină 100 mg de 2 ori pe zi timp de 7 zile
Cefiximă800 mg o singură doză intramusculară sau intravenoasă
+ Doxiciclină 100 mg de 2 ori pe zi timp de 7 zile
Vaginoză viralăAciclovir
(antiviral)
Zovirax, AciclovirCreme: aplicare locală de 5 ori/zi timp de 7-10 zileUșoară arsură sau iritație la aplicareUtilizare cu precauție.
Valaciclovir (antiviral)Valtrex500 mg oral de două ori pe zi timp de 7-10 zileGreață, dureri de cap, reacții alergiceUtilizare cu precauție.
Vaginoză atroficăHidratante și lubrifianți vaginaliCicatridina
Replens, Lubrigyn
Posibile reacții de sensibilitateConsiderate sigure.
Estrogeni topiciOvestin, PremarinCreme/ovule: aplicare locală conform prescripțieiSensibilitate la aplicare, spottingUtilizare cu precauție în funcție de indicațiile medicului

În sarcină și alăptare se recomandă prudență și respectarea indicațiilor medicului.

În cazul vaginitelor cauzate de infecțiile cu transmitere sexuală se vor trata toții partenerii sexuali și se va practica abstinența pe durata tratamentului tuturor partenerilor.

Poate vaginita să dispară netratată?

În funcție de etiologia ei, vaginita poate fi asimptomatică și poate să dispară fără tratament. Totuși, în cazul vaginitelor de cauză infecțioasă absența tratamentului poate crește riscul de recidivă, complicații și de transmitere în timpul contactelor sexuale.

În timpul sarcinii, vaginita trebuie tratată indiferent de situație pentru a reduce eventualele complicații precum nașterea prematură, greutate scăzută la naștere, ruperea prematură a membranelor și infecțiile post-partum.

Care sunt factorii de risc pentru vaginită?

Factorii de risc pentru vaginită sunt următorii conform diferitelor studii, printre care și „Evaluarea factorilor de risc și a utilizării medicamentelor pentru vaginita infecțioasă la femeile în vârstă reproductivă care vizitează Spitalul de Maternitate din Pokhara, Nepal”, realizat de Prasanna Dahal în anul 2017:

  • dezechilibre în flora sau pH-ul normal al vaginului
  • practici igienice deficitare
  • îngrijire inadecvată în timpul menstruației
  • sarcină
  • diabet
  • utilizarea antibioticelor cu spectru larg
  • imunodeficiență
  • dușuri vaginale frecvente
  • utilizarea diafragmei
  • administrarea de pilule contraceptive orale
  • factori hormonali
  • factori alergici

Cum pot preveni vaginita?

Vaginita poate fi prevenită prin practici simple precum menținerea unei igiene adecvate, evitarea iritanților chimici și utilizarea metodelor de protecție în timpul actului sexual.

Vaginita este o afecțiune frecventă în rândul femeilor care în general nu duce la complicații dacă este tratată în mod corespunzător. Pentru menținerea sănătății genitale, prevenirea și scăderea riscului de recidivă a vaginitelor se recomandă:

  • Menținerea unei igiene corespunzătoare în zona genitală.
  • Utilizarea băilor calde, nu fierbinți.
  • Uscarea atentă după baie prin tapotarea zonei pentru uscare, evitând frecarea.
  • Evitarea dușurilor vaginale.
  • Evitarea utilizării spray-urilor de igienă, parfumurilor sau pudrelor în zona genitală
  • Schimbarea periodică a absorbantelor în perioada menstruației.
  • Utilizarea absorbantelor, nu a tampoanelor, mai ales în timpul unei infecții.
  • Purtarea hainelor și lenjeriei lejere, din bumbac pentru a permite aerisirea zonei genitale.
  • Practici sigure în timpul contactelor sexuale și utilizarea prezervativelor pentru a preveni infecțiile.

Este vaginita contagioasă?

Vaginita în sine nu este contagioasă, dar infecțiile cu transmitere sexuală care o pot provoaca, precum gonoreea, trichomoniaza, chlamydia sau HPV-ul sunt contagioase.

Este vaginita o boală cu transmitere sexuală și pot avea relații sexuale?

Vaginita nu este o boală cu transmitere sexuală, dar poate fi cauzată de o infecție cu transmitere sexuală. În acest context este necesar tratamentul tuturor partenerilor sexuali și abstinența de la contacte sexuale până la finalizarea curei terapeutice pentru a preveni contaminarea.

Este normală secreția vaginală?

În mod normal, secreția vaginală este clară sau albă și poate avea un miros subtil care nu este neplăcut sau urât. În timpul vaginitelor, aceasta își poate schimba culoarea, textura, mirosul și cantitatea în funcție de etiologie.

Pot copiii să fie afectați de vaginită?

Da, copiii pot fi afectați de vaginită, deși cauzele și manifestările pot fi diferite de cele întâlnite la adulți. Vaginita la copii este, în general, cauzată de factori non-infecțioși precum expunerea la substanțe chimice sau tehnici incorecte de igienă și mai rar de factori infecțioși.

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Medic rezident Psihiatrie la SCJU Constanța. Am absolvit Facultatea de Medicină din Brașov. În perioada studenției am fost implicată activ în proiectele asociațiilor studențești, atât la nivel local, ocupând diferite poziții, cea mai importanta cea de Vicepreședinte Relații Interne, cât și la nivel național. Am făcut parte din echipa de organizare a primei ediții a Congresului Medical pentru Studenti și Tineri Medici din Brașov.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Deschide Chat WhatsApp
Buna ziua 👋
Cu ce informatii te putem ajuta?