Infecția urinară cu Klebsiella Pneumoniae
Afectiuni Urologice

Infecția urinară cu Klebsiella Pneumoniae

author photo

Scris De:

Mihaela

Klebsiella pneumoniae este o bacterie gram-negativă care cauzează până la 25% din totalul infecțiilor urinare apărute, fiind a doua cauză ca frecvență după Escherichia Coli. Există 4 tipuri, K. pneumoniae fiind cel mai comun tip întâlnit la om.

Infecția urinară cu Klebsiella pneumoniae se diagnostichează pe baza uroculturii și sumarului de urină, iar cu ajutorul antibiogramei se va identifica antibioticul cel mai eficient pentru tratament. Si-au dovedit eficacitatea cefalosporinele de generația a treia și a patra, chinolonele sau carbapenemele.

Infecția urinară cu Klebsiella apare din cauza colonizării vaginului, uretrei și vezicii urinare, având mai mulți factori favorizanți. Simptomele cele mai frecvente sunt urgența micțională, disuria, polakiuria și hematuria care se pot menține pe o durată variabilă, de la câteva zile sau săptămâni, până la luni sau ani în cazul infecțiilor severe.

Considerentele dietetice care ar trebui să fie luate în seamă se bazează pe reducerea consumului de alimente bogate în amidon pentru a scădea creșterea agenților patogeni colonici.

Complicațiile infecției cu Klebsiella, precum pielonefrita, septicemia sau șocul septic pot avea un impact sever, chiar mortal în cazul pacienților imunocompromiși.

Ce este Klebsiella?

Klebsiella pneumoniae este o bacterie gram-negativă, încapsulată, nemobilă, în formă de bastonaș și aparține familiei Enterobacteriaceae. Bacteria colonizează, de obicei, suprafețele mucoasei orofaringelui și tractului gastrointestinal. Aceasta poate provoca mai multe patologii în funcție de zona pe care o infectează.

De asemenea, prezintă multirezistență la antibiotice, această bacterie posedă factori de virulență care îi permit să supraviețuiască și să adere la epiteliul urinar, provocând deteriorarea țesuturilor.

Klebsiella pneumoniae este unul dintre cei mai frecvenți agenți patogeni implicați în infecțiile nosocomiale, pacienții spitalizați, imunocompromiși, cu boli de bază importante fiind principalele ținte ale acestei bacterii patogene.

Care este prevalența infecției urinare cu Klebsiella?

Prevalența infecției urinare cu Klebsiella este de aproximativ 25% din totalul acestora, fiind a doua cauză ca frecvență după infecția cu E.coli.

Studii recente au arătat că prevalența infecțiilor cu Klebsiella variază de la 18,8 la 87,7% în Asia și de la 5 la 35% în țările occidentale.

În mediile non-spitalicești, rata de purtători ai Klebsiella în probele fecale variază de la 5 la 38%, în timp ce ratele de purtători în nazofaringe variază de la 1 la 6%. La pacienții spitalizați, ratele de colonizare în nazofaringe cresc la 19% și pot fi de până la 77% în tractul gastrointestinal. 

Care sunt tipurile de Klebsiella?

Tipurile de Klebsiella sunt în număr de 4 și includ:

  • Klebsiella pneumoniae
  • Klebsiella oxytoca
  • Klebsiella terrigena
  • Klebsiella planticola

Speciile de Klebsiella sunt toate gram-negative și, de obicei, nemobile. Ele tind să fie mai scurte și mai groase în comparație cu altele din familia Enterobacteriaceae. Acestea se găsesc peste tot în natură, în apă, sol, plante, insecte și alte animale, inclusiv la oameni.

 K. pneumoniae, cel mai comun patogen uman, și K. oxytoca cauzează infecții neonatale ale sângelui, tractului urinar, SNC, plămânilor, pielii și țesuturilor moi.

Virulența acestor specii este asigurată de o gamă largă de factori care pot duce la infecții și rezistență la antibiotice. Capsula polizaharidă a organismului este cel mai important factor de virulență și permite evitarea opsonofagocitozei și uciderea serului de către organismul gazdă. Până în prezent, au fost studiate 77 de tipuri diferite de capsulă, iar acele tipuri de Klebsiella fără capsulă tind să aibă o virulență mai scăzută.

Un al doilea factor de virulență este reprezentat de lipopolizaharidele care acoperă suprafața exterioară a unei bacterii gram-negative. Prezența lipopolizaharidelor declanșează o reacție inflamatorie intensă în corpul gazdei, contribuind semnificativ la efectele dăunătoare întâlnite în sepsis și șoc septic. 

De asemenea, fimbriile facilitează aderarea organismului la celulele gazdă, iar sideroforii ajută la extragerea fierului din organismul gazdă favorizând, astfel, multiplicarea agentului patogen.

Care sunt simptomele infecției cu Klebsiella?

Simptomele infecției cu Klebsiella sunt:

  • Urgență micțională – Un impuls puternic și persistent de a urina
  • Disurie – Senzație de arsură sau durere la urinare
  • Polakiurie – Nevoia de a urina frecvent, de obicei în cantități mici.
  • Urină tulbure – Aspect neclar sau opac al urinei
  • Hematurie – Prezența sângelui în urină
  • Urină cu miros puternic
  • Dureri pelvine – Durere localizată în regiunea pelviană, mai ales în centrul pelvisului și în jurul osului pubian la femei

Simptomele sistemice, cum ar fi febra și frisoanele, indică de obicei o pielonefrită sau prostatită concomitente.

Infecția urinară cu Klebsiella nu se poate distinge clinic de infecțiile cauzate de alte organisme comune și este important un diagnostic corect.

Care sunt cauze infectiei cu Klebsiella ?

Cauzele infecției cu Klebsiella sunt:

  • Colonizarea vaginului, uretrei și vezicii urinare
  • Utilizarea cateterelor urinare
  • Manevre sau proceduri invazive
  • Contact direct

În plus, există anumiți factori care favorizează apariția acestor infecțiilor urinare:

  • Uretra scurtă (din acest motiv infecțiile urinare sunt mai frecvente la femei și la cei cu anomalii uretrale congenitale)
  • Spitalizare prelungită
  • Imunitate compromisă (HIV, neoplasme, transplant, tratament cu imunosupresoare)
  • Tulburări hormonale (utilizarea anumitor metode contraceptive, menopauza)
  • Boli cronice (diabet, hepatită, afecțiuni renale, alcoolism)
  • Tratament antibiotic prelungit
  • Intervenții în sfera genitală
  • Vârsta înaintată
  • Activitate sexuală crescută
  • Igienă precară

Care este mecanismul prin care Klebsiella produce infecția urinară?

Mecanismul prin care Klebsiella produce infecția urinară se produce în mai mulți pași:

  • Bacteriile intră în gazdă fie prin inoculare directă, fie urmând aspirația orofaringiană. Aderența este un eveniment cheie care inițiază mecanismul de producere al infecției.
  • Bacterile care rezidă în intestin contaminează zona periuretrală și sunt capabile să colonizeze uretra.
  • Migrează ulterior în vezică.
  • Prin exprimarea fimbriilor și adezinelor are loc colonizarea și invazia celulelor umbrelă superficiale ale vezicii urinare.
  • Răspunsurile inflamatorii ale gazdei, inclusiv infiltrarea cu neutrofile, încep să curețe bacteriile extracelulare. Unele bacterii evadează sistemului imunitar, fie prin invazia celulei gazdă, fie prin modificări morfologice care au ca rezultat rezistența la neutrofile.
  • Aceste bacterii suferă un proces de multiplicare și formează un biofilm.
  • Bacterii care au format biofilmul produc toxine și proteaze care induc deteriorarea celulei gazdă, eliberând nutrienți esențiali care promovează supraviețuirea bacteriilor și ascensiunea la rinichi.
  • Colonizarea rinichilor are ca rezultat producerea de toxine bacteriene și deteriorarea țesutului gazdă.
  • Infecțiile urinare netratare pot progresa în cele din urmă la bacteriemie, dacă agentul patogen traversează bariera epitelială tubulară în rinichi.

Cum se diagnosticheaza infectia cu Klebsiella?

Diagnosticul infecției cu Klebsiella se va pune pe baza sumarului de urină și uroculturii (identificarea bacteriei în urină) cu antibiogramă. Klebsiella pneumoniae peste 100.000 ufc*/ml urina indică o infecție urinară semnificativă care necesită tratament adecvat.

Atunci când se observă infecții urinare recurente, se vor recomanda investigații suplimentare: ecografie, CT, IRM renal sau cistoscopie.

Care este tratamentul infecției cu Klebsiella?

Tratamentul infecției cu Klebsiella poate fi dificil din cauza capsulei groase a acestei bacterii. Dintre antibioticele eficiente se amintesc:

  • Cefotaxima – Cefalosporină de generația a treia cu activitate gram-negativă. Oprește sinteza peretelui celular bacterian, care, la rândul său, inhibă creșterea bacteriană.
  • Ceftriaxona – Cefalosporină de generația a treia cu activitate gram-negativă cu spectru larg și eficacitate mai mare împotriva organismelor rezistente. Oprește creșterea bacteriană prin legarea de proteinele bacteriene specifice, cunoscute sub numele de proteinele de legare ale penicilinei (PBPs). PBPs sunt esențiale pentru sinteza peretelui celular al bacteriilor.
  • Ciprofloxacina – Antibiotic din clasa fluorochinolonelor care inhibă ADN-giraza și topoizomeraza IV, enzime esențiale pentru replicarea și repararea ADN-ului bacterian, ducând, astfel, la moartea celulelor bacteriene.
  • Gentamicină – Antibiotic aminoglicozidic pentru acoperirea bacteriilor gram-negative. Medicament bactericid care poate fi utilizat sinergic cu cefalosporine de generația a treia. Acționează prin legarea subunității ribozomale bacteriene 30S, inhibând astfel sinteza proteinelor

În general, antibioticele se prescriu pe o perioadă de 7-14 zile, dar în cazurile complicate se poate prelungi în funcție de răspunsul la tratament, starea pacientului și comorbiditățile acestuia.

Un adjuvant al tratamentului infecției cu Klebsiella este reprezentat de planta Arctostaphylos uva-ursi (strugurii ursului). Acesta este unul dintre cele mai frecvent utilizate dezinfectante ale tractului urinar în medicina modernă pe bază de plante. Frunzele, administrate sub formă de infuzie rece sau fierbinte, decoct sau tinctură, sunt utilizate în principal ca antiseptic.

Uva ursi este în mod obișnuit combinat cu alte ierburi antiseptice și antiadezive precum mătasea de porumb, frunzele de ienupăr sau merișoarele și, de asemenea, poate fi asociat cu un diuretic pe bază de plante, cum ar fi frunzele de păpădie sau de mesteacăn.

Eficacitatea uva ursi în tratarea infecțiilor urinare se bazează pe proprietățile antiseptice ale arbutinei, un compus activ prezent în planta. Odată ingerată, arbutina este metabolizată de organism și transformată în hidrochinonă, o substanță cu efecte antibacteriene puternice. Hidrochinona determină sterilizarea tractului urinar, inhibând multiplicarea bacteriilor care cauzează infecții.

Care sunt considerațiile dietetice pentru infecțiile cu Klebsiella?

Considerentele dietetice pentru infecțiile cu Klebsiella se referă la reducerea alimentelor bogate în amidon.

Klebsiella poate utiliza amidonul ca unică sursă de carbon și energie prin două căi metabolice. Prima implică degradarea extracelulară în maltodextrine liniare prin hidroliza legăturilor glicozidice asociate suprafeței celulare și, apoi, scindarea ulterioară a legăturilor glicozidice prin acțiunea glicoziltransferazei extracelulare.

O fracțiune din totalul amidonului alimentar consumat zilnic la om rezistă digestiei prin amilaza pancreatică în intestinul subțire, ajungând, astfel, în colon. Această formă de amidon nedigerat sau rezistent este, de obicei, fermentată de microflora intestinală umană, oferind o sursă de energie și carbon pentru mai mult de 400 de specii de bacterii prezente în colon.

Așadar, principalul substrat necesar pentru creșterea agenților microbieni colonici (inclusiv Klebsiella), include amidonul și carbohidrații complecși care sunt, de obicei, disponibili în cantități considerabile în intestin.

Studiile pe șoareci arată că obezitatea indusă de dietă a afectat apărarea organismului împotriva Klebsiella pneumoniae, atât în ceea ce privește eliminarea bacteriilor din plămâni, cât și prevenirea diseminării în sânge. Consumul de alimente bogate în amidon poate exacerba aceste condiții, promovând creșterea bacteriilor Klebsiella în intestin.

Din aceste motive, se recomandă o dietă cu conținut scăzut de amidon evitându-se pastele, orezul alb, pâinea albă și dulciurile.

Legumele verzi, fructele cu indice glicemic scăzut, proteinele slabe (cum ar fi puiul, peștele, leguminoasele) și grăsimile sănătoase (de exemplu, uleiul de măsline, avocado) pot fi incluse în alimentație.

Care sunt complicațiile infecției cu Klebsiella?

Complicațiile infecției cu Klebsiella pot apărea dacă aceasta nu este diagnosticată și tratată în mod corespunzător și acestea includ:

  • Pielonefrita
  • Septicemia
  • Socul septic

În plus, Klebsiella pneumoniae este unul dintre cei mai frecvenți agenți patogeni în infecțiile nosocomiale și tinde să devină multirezistentă.

Care este durata infecției cu Klebsiella?

Durata infecției cu Klebsiella poate să dureze câteva zile sau câteva săptămâni, în timp ce infecția cronică se prelungește luni de zile sau chiar ani. Aceasta nu poate fi precizată cu exactitate având variații în funcție de mai mulți factori, precum:

  • Momentul diagnosticului
  • Gravitatea infecției
  • Eficacitatea tratamentului
  • Răspunsul individual
  • Comorbiditățile asociate.

Cât de periculoasă este Klebsiella?

În mod normal, Klebsiella este inofensivă colonizând intestinele. Aceasta devine periculoasă atunci când infectează alte părți ale corpului.

În cazul infecțiilor severe cu Klebsiella, în special, la persoane imunocompromise, gradul de mortalitate este crescut.

Klebsiella se transmite?

Da, se poate transmite prin contact direct. Nu se transmite prin aer.

O persoană trebuie să fie expusă la baterie pentru a se putea infecta, acest lucru se întâmplă frecvent în mediile spitalicești, fie prin transmiterea de la o persoană la alta, fie prin echipamente medicale contaminate.

Care sunt diferențele dintre Klebsiella și E. Coli?

Escherichia coli și Klebsiella pneumoniae sunt două dintre cele mai frecvente cauze ale infecțiilor tractului urinar. Una dintre principalele diferență este de reprezentată de mobilitatea acestora, E.coli este mobilă, pe când Klebsiella este nemobilă.

La testele de identificare Escherichia coli are rezultat pozitiv la indol și roșu de metil și rezultat negativ la testul Voges Proskauer și testul cu citrat, în timp ce Klebsiella determină rezultat negativ la indol și roșu de metil, testul Voges Proskauer și testul cu citrat fiind pozitive.

Infecția cu Klebsiella apare, în special, la persoanele cărora li s-au montat catetere urinare, în timp ce infecția cu E.coli este mai degrabă asociată cu patologii urologice funcționale și anatomice.

Diferențele dintre cele două bacterii se regăsesc în tabelul de mai jos:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Deschide Chat WhatsApp
Buna ziua 👋
Cu ce informatii te putem ajuta?