Anexita
Afectiuni Urologice

Anexita

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Scris De:

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Anexita sau boala inflamatorie pelvină este rezultatul unei infecții bacteriene ascendente care se răspândește în diferite părți ale sistemului reproducător feminin, cum ar fi uterul, trompele uterine și poate ajunge chiar la ovare.

Simptomatologia anexitei este foarte diversă și de obicei este ușoară sau asimptomatică. Printre cele mai frecvente simptome se numără: durerile pelvine, dispareunia, secrețiile vaginale care pot avea un miros puternic sau neplăcut, menstruația neregulată și dureroasă, sângerările anormale, disconfortul la urinare și febra.

Unele dintre cele mai frecvente cauze ale anexitei sunt infecțiile cu transmitere sexuală cum ar fi sunt gonoreea sau chlamydia. Diagnosticul se formulează pe baza examenului clinic, ginecologic și altor teste precum ecografia, frotiu din secreția vaginală sau cu ajutorul laparoscopiei.

Boala inflamatorie pelvină se tratează de primă intenție cu antibiotice, cele mai frecvente fiind cefalosporinele în combinație cu doxiciclina și metronidazolul, la care se pot adăuga tratamente simptomatice sau adjuvante pe bază de plante ( uleiuri esențiale cu extract de lămâie, pin sălbatic, mentă de grădină sau chimen negru), iar pentru prevenire sunt necesare măsuri de igienă și protecție.

În lipsa tratamentului, anexitele pot afecta sănătatea reproductivă a femeii, complicându-se cu dureri pelvine cronice, sarcini ectopice, infertilitate sau abcese cu diferite localizări.

Boala inflamatorie pelvină se diferențiază de alte afecțiuni urogenitale prin localizare, manifestări, cauza de apariție a infecției, dar și prin managementul terapeutic.

Ce este anexita?

Anexita sau boala inflamatorie pelvină (BIP) este o infecție sau inflamație a organelor care afectează sistemul reproductiv feminin (uter, vagin și trompele uterine), cauzată de infecții cu transmitere sexuală, precum chlamydia, gonoreea sau mycoplasma genitalium.

În general, infecție care cauzează anexita este ascendentă începând de la nivelul vaginului și colului uterin, dezvoltându-se până la endometrita (când este localizată în endometru), miometrită (în miometru), salpingita (în trompele uterine), ooforită (în ovar). În cazuri severe, se poate răspândi în cavitatea abdominală și poate provoca afecțiuni grave, cum ar fi abcese și peritonită.

https://bactolift.ro/anexita/

Cât de frecventă este boala inflamatorie pelvină?

Boala inflamatorie pelvină este cea mai frecventă formă de inflamație ginecologică, reprezentând până la 80% dintre acestea. Aproximativ 2,5 milioane de femei cu vârste între 18 și 44 de ani, la nivel național, au primit un diagnostic de boală inflamatorie pelvină pe parcursul vieții, conform Sondajului Național de Sănătate și Nutriție.

Care sunt simptomele anexitei?

Manifestările clinice pot fi foarte variabile, cele mai frecvente simptome ale anexitei sunt durerea pelvină și leucoreea.

Boala inflamatorie pelvină poate să fie asimptomatică, cu manifestări ușoare, moderate sau severe. Tabloul clinic poate include următoarele simptome:

  • Durere pelvină sau abdominală inferioară
  • Sângerare vaginală anormală
  • Secreție vaginală crescută (leucoree) sau modificată
  • Durere sau disconfort la urinare
  • Dispareunie
  • Menstruație neregulată sau însoțită de durere
  • Febră
  • Frisoane
  • Greață și vărsături

Unde se resimte durerea cauzată de boala inflamatorie pelvină?

Durerea cauzată de boala inflamatorie pelvină (BIP) se resimte, de obicei, în zona pelviană sau abdominală inferioară, fiind cea mai frecventă manifestare a acestei afecțiuni. În anumite situații, durerea poate apărea la urinare sau în timpul actului sexual, iar în cazurile severe durerea se poate extinde și către partea superioară a abdomenului sau către zona lombară.

Cât durează până apar simptomele bolii inflamatorii pelvine?

Simptomele bolii inflamatorii pelvine pot apărea în câteva zile până la câteva săptămâni, dacă o infecție cu transmitere sexuală, cum ar fi chlamydia sau gonoreea, este cauza de apariție. În majoritatea cazurilor, poate dura până la un an pentru dezvoltarea anexitei, dar această perioadă variază în funcție de mai mulți factori, inclusiv de sistemul imunitar al persoanei, de severitatea și tipul infecției, precum și de prezența sau absența tratamentului.

Care sunt cauzele anexitei?

Cauzele anexitei sunt legate de răspândirea canaliculară directă a agenților patogeni de la nivelul vaginului sau colului uterin către mucoasa endometrului și trompelor uterine. În 85% din cazuri, bacteriile sunt transmise pe cale sexuală, cele mai comune fiind Neisseria gonorrhoeae sau Chlamydia trachomatis, urmate de alte bacterii aerobe și anaerobe asociate cu vaginoza bacteriană, precum Gardnerella vaginalis, Mycoplasma hominis, Prevotella bivia și Porphyromonas, Prevotella și spp. Peptostreptococcus.

Tabel cu cele mai frecvente bacterii implicate în apariția anexitei:

Bacterii aerobeNeisseria gonorrhoeae
Chlamydia trachomatis
Gardnerella vaginalis
Escherichia coli
Streptococcus spp.
Haemophilus influenzae
Bacterii anaerobeBacteroides spp.
Peptostreptococcus spp.
Peptococcus spp.
Prevotella spp.
Porphyromonas spp.
MycoplasmeMycoplasma hominis
Mycoplasma genitalium

În afara infecțiilor cu transmitere sexuală, pot fi incriminate în apariția anexitei și alte cauze precum:

  • Vârsta – apare în general la femeile tinere, sub 25 de ani care și-au început viața sexuală.
  • Activitatea sexuală – riscul de apariție fiind asociat cu numărul de parteneri sexuali și frecvența actelor sexuale printre femeile cu un singur partener sexual.
  • Intervențiile medicale în sfera ginecologică – inserția dispozitivelor intrauterine (DIU), chiuretajul, și histeroscopia pot crește riscul de ascensiune a microorganismelor.
  • Istoricul de BIP sau boli cu transmitere sexuală – femeile care s-au confruntat în trecut cu aceste infecții au risc mai crescut de a dezvolta din nou BIP.
  • Absența sau utilizarea ineficientă a metodelor de barieră – favorizează apariția bolilor cu transmitere sexuală și ascensiunea bacteriilor.

Pot irigațiile vaginale să cauzeze boala inflamatorie pelvină?

Irigațiile vaginale nu cauzează direct boala, dar pot favoriza apariția acesteia.

Riscul de a dezvolta boala inflamatorie pelvină este mai mare la femeile care efectuează irigații vaginale decât la cele care nu au acest obicei. Irigațiile vaginale pot provoaca modificări dăunătoare la nivelul microbiomului natural vaginal.

Cum se diagnostichează anexita?

Diagnosticul nu se poate formula pe baza tabloului clinic deoarece există și alte boli cu aceleași manifestări, cum ar fi apendicita sau colica renală, de aceea există mai multe teste care se pot recomanda pentru un diagnostic cert.

  • Examenul ginecologic pentru a detecta sensibilitatea sau eventualele modificări și anomalii ale organelor pelvine, care ar putea indica inflamație sau infecție.
  • Examinarea cu ultrasunete permite vizualizarea ovarelor, trompelor uterine și uterului pentru a identifica inflamația și eventualele chisturi sau abcese
  • Frotiu pentru flora din vagin și canalul cervical pot detecta posibile infecții bacteriene, virale sau cu alte microorganisme care pot contribui la dezvoltarea anexitei.
  • Testele de sânge pot identifica semne de inflamație și infecție, cum ar fi creșterea numărului de leucocite sau prezența markerilor specifici de inflamație
  • Puncția boltei vaginale posterioare, o procedură mai rar utilizată, care implică prelevarea de lichid din spatele uterului printr-o mică incizie sau prin aspirație care apoi va fi analizat.
  • Laparoscopie de diagnostic, o procedură chirurgicală minim invazivă care permite examinarea directă a organelor pelvine utilizând un laparoscop. Este considerată standardul de aur pentru diagnosticarea anexitei, permițând identificarea directă a inflamației, a aderențelor sau a altor probleme pelvine.

Care este tratamentul pentru anexită?

Antibioticele reprezintă principala linie de tratament pentru anexită la care se adaugă medicamente simptomatice, precum antiinflamatoarele sau antialgicele și tratamente adjuvante pe bază de plante.

Administrarea Antibioticelor

Tratamentul cu antibiotice este de elecție în cazul anexitelor, cele mai frecvente antibiotice utilizate sunt cefalosporinele de generație a doua în combinație cu o tetraciclină, iar dacă se suspectează infecție cu paraziți sau bacterii anaerobe se adaugă și un nitroimidazol.

În cazul pacienților spitalizați se administrează intravenos o cefalosporină și doxiciclină oral sau clindamicină și gentamicină administrate intravenos. O alternativă la aceste combinații este reprezentată de administrarea ampicilina/sulbactam intravenos împreună cu doxiciclina pe cale orală. Pentru pacienții tratați în ambulatoriu, se utilizează combinația de cefalosporină administrată intramuscular și doxiciclină administrată oral, la care se adaugă metronidazol oral.

Tabel cu tratamentul antibiotic pentru pacienții spitalizați și tratați în ambulatoriu conform Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor:

Pentru pacienții spitalizațiPentru pacienții tratați în ambulatoriu
Cefotaxim 2 g i.v. la 12 ore +
Doxiciclina 100 mg oral sau i.v. la 12 ore
Ceftriaxona 250 mg i.m. doză unică + Doxiciclină 100 mg oral de 2 ori pe zi 14 zile ± Metronidazol 500 mg oral de 2 ori pe zi 14 zile
Cefoxitin 2 g i.v. la 6 ore +
Doxiciclina 100 mg oral sau i.v. la 12 ore
Cefoxitin 2 g i.m. administrat în doză unică +
Doxiciclina 100 mg oral de 2 ori pe zi 14 zile
± Metronidazol 500 mg oral de 2 ori
Clindamicină 900 mg i.v. la 8 ore + Gentamicină doză inițială de 2 mg pe kilogram, administrată intravenos sau intramuscular, urmată de o doză de întreținere de 1.5 mg pe kilogram la fiecare 8 ore. Se poate substitui cu o dozare zilnică unică de 3 până la 5 mg pe kilogram.Altă cefalosporină i.m +
Doxiciclina 100 mg oral de 2 ori pe zi 14 zile ± Metronidazol 500 mg oral de 2 ori
Alternativă
Ampicilina/Sulbactam 3 g i.v la 6 ore + Doxiciclina 100 mg oral sau i.v. la 12 ore

Administrarea uleiului esențial de pin sălbatic și lămâie

Uleiul esențial de pin sălbatic (Pinus sylvestris) și lămâie (Citrus limon) este un tratament adjuvant în tratarea anexitei.

Pinul sălbatic este un tip de pin originar din Europa și Asia, cunoscut pentru adaptabilitatea sa la diferite condiții de mediu, iar extractul din această plantă conține alfa-pinene, beta-pinene și camfen. Datorită acestor componente apar efectele antiinflamatorii, analgezice și antimicrobiene, iar uleiul de pin sălbatic poate fi eficace în tratarea BIP.

Lămâile sunt folosite pe scară largă în alimentație, medicină și ca sursă de vitamina C, iar datorită componentelor sale limonen și citral uleiul esențial de lămâie se poate folosi în tratarea anexitei având efecte antimicrobiene.

Uleiurile esențiale de pin și lămâie au prezentat cea mai bună activitate bactericidă și o capacitate înaltă de dispersare a biofilmului, afectând integritatea membranei bacteriene datorită limonenului, un component comun al celor două uleiuri, conform studiului „Uleiurile esențiale de Pinus sylvestris, Citrus limon și Origanum vulgare prezintă activități bactericide înalte și anti-biofilm împotriva Neisseria gonorrhoeae și Streptococcus suis” publicat de Paula Jurado în 2023.

Administrarea uleiului esențial de mentă de grădină

Menta de grădină (Mentha suaveolens) a fost folosită în medicina tradițională a zonelor mediteraneene și are o gamă largă de efecte: tonice, stimulatoare, carminative, analgezice, antiinflamatoare, coleretice, antispastice, sedative, hipotensive și insecticide datorită compușilor organici și antioxidanți pe care le conține.

Uleiul esențial de mentă de grădină a fost eficace împotriva C. trachomatis prin inactivarea corpurilor elementare infecțioase și inhibarea replicării clamidiale conform studiului ”Efectele uleiului esențial de Mentha suaveolens asupra Chlamydia trachomatis” publicat de Rosa Sessa în 2015.

Administrarea uleiului esențial de chimen negru

Uleiul esențial de chimen negru (Nigella Sativa) este extras din semințele plantei Nigella Sativa și este utilizat pentru proprietățile sale antiinflamatorii, antioxidante, antimicrobiene și antivirale. Compusul activ principal, timochinona, este considerat a fi responsabil pentru majoritatea beneficiilor terapeutice ale acestui ulei.

Uleiul esențial de N. sativa sau constituenții săi bioactivi ar putea fi utilizați ca agenți antimicrobieni eficace împotriva C. trachomatis D având în vedere că a fost capabil să inactiveze complet C. trachomatis D după un timp de expunere de 2 ore, conform studiul „Compușii bioactivi ai uleiului esențial de Nigella Sativa ca agenți antibacterieni împotriva Chlamydia Trachomatis D” publicat de Tímea Mosolygó în 2019.

Este necesar și tratamentul partenerului pentru boală inflamatorie pelvină?

Da, este necesar ca ambii parteneri să se trateze. Având în vedere că boala inflamatorie pelvină poate să apară la femei din cauza unei infecții cu transmitere sexuală, este recomandat ca toți partenerii sexuali să primească tratament pentru a preveni reinfectarea.

Care sunt complicațiile anexitei?

În lipsa tratamentului, anexita poate duce la mai multe complicații, cea mai frecventă dintre acestea fiind durerea cronică pelvină.

În multe situații anexita este asimptomatică, iar diagnosticul și tratamentul sunt dificile, totuși în lipsa acestuia poate duce la o serie de complicații care să afecteze sănătatea reproductivă și chiar să pună viața în pericol. Complicațiile bolii inflamatorii pelvine pot cuprinde:

  • Durerea pelvină cronică – Este cea mai frecventă complicație, aproximativ 20% dintre persoanele cu anexită ajung să dezvolte dureri pelvine de lungă durată.
  • Dispareunie – Durere în timpul sau după actul sexual este o complicație comună a BIP, datorită inflamației și cicatrizării țesuturilor pelvine.
  • Infertilitate – Până la 10% dintre persoanele cu anexită își pierd capacitatea de a rămâne însărcinate, deoarece țesutul cicatricial blochează trompele uterine și le împiedică să ovuleze.
  • Sarcina ectopică – Rata sarcinilor extrauterine la persoanele cu boală inflamatorie pelvină este mult mai mare comparativ cu populația generală. Țesutul cicatricial împiedica un ovul fecundat să se implanteze în uter, determinându-l să rămână la nivelul trompelor uterine.
  • Abcesul tubo-ovarian – Anexita poate provoca formarea unui abces (o colecție de puroi) în tractul reproducător. Cel mai frecvent, abcesele afectează trompele uterine și ovarele, dar se pot dezvolta și în uter sau în alte organe pelvine. În lipsa tratamentului adecvat, infecția se poate disemina și poate pune viața în pericol.
  • Sindromul Fitz-Hugh-Curtis – BIP poate duce la inflamatia capsulei ficatului și formarea de aderențe între ficat și peretele abdominal sau alte organe învecinate, aceasta fiind o complicație rară, dar severă.

Cum se poate preveni anexita?

Anexita se poate preveni printr-o serie de măsuri de protecție și igienă, cum ar fi:

  • Folosirea metodelor contraceptive de barieră (prezervativ / diafragmă / spermicide) pentru a reduce riscul de infecții cu transmitere sexuală.
  • Limitarea partenerilor sexuali
  • Menținerea unei igiene corespunzătoare și evitarea irigațiilor vaginale
  • Testarea periodică pentru cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală
  • Control ginecologic periodic și respectarea indicațiilor medicale

Anexita vs alte infecții urogenitale

Anexita, deși poate fi confundată uneori cu infecțiile urinare sau bolile cu transmitere sexuală este diferită față de acestea prin localizare, manifestări și natura infecției.

Anexita vs Bolile cu transmitere sexuală

Anexita și bolile cu transmitere sexuală sunt afecțiuni legate, dar distincte. Ele sunt adesea confundate, deși există diferențe semnificative între ele.

Anexita este cauzată în cele mai multe cazuri de bolile cu transmitere sexuală, dar poate apărea și ca urmare al altor factori. Anexita afectează organele reproductive interne, în timp ce bolile cu transmitere sexuale se pot manifesta la nivelul organelor genitale externe, rectului sau gurii. Deși ambele sunt tratate cu antibiotice, regimul specific și durata tratamentului pot fi diferite.

Anexita vs Infecțiile urinare.

Anexita poate fi uneori confundată cu infecția de tract urinar, ambele afecțiuni având simptome similare. Totuși, cele două prezintă numeroase diferențe.

Anexita afectează organele reproductive superioare ale femeilor, pe când infectia urinara afectează tractul urinar și pot fi prezente și la bărbați. Deși ambele afecțiuni se pot manifesta cu durere pelvină și febră, anexita prezintă și secreție vaginală modificată, pe când ITU are în general manifestări urinare, cum ar fi disuria, polakiuria, urgența micțională.

Principala cauză a anexitei este infecția cu transmitere sexuală, agenții patogeni implicați fiind Chlamydia trachomatis și Neisseria gonorrhoeae, ITU sunt cauzate cel mai frecvent de Escherichia coli. Deși ambele afecțiuni se tratează cu antibiotice, tratamentul anexitei poate fi mai lung și mai complicat.

Recomandarea Noastra

Durata 14 Zile
BactoLift Urinar

BactoLift Urinar

✔ Pentru Infectii Ocazionale

Designed for recurrent or severe UTI cases, BactoLift Urinar Forte provides enhanced protection with a plant-based formula.

Pret: 65 LEI

Durtata 44 Zile
BactoLift Urinar Forte

BactoLift Urinar Forte

✔ Pentru Infectii Recurente

Designed for recurrent or severe UTI cases, BactoLift Urinar Forte provides enhanced protection with a plant-based formula.

Pret: 195 LEI

Foloseste codul „REDUCERE10” pentru a beneficia de o reducere de 10%

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Dr. Adriana-Valentina Seicareanu

Medic rezident Psihiatrie la SCJU Constanța. Am absolvit Facultatea de Medicină din Brașov. În perioada studenției am fost implicată activ în proiectele asociațiilor studențești, atât la nivel local, ocupând diferite poziții, cea mai importanta cea de Vicepreședinte Relații Interne, cât și la nivel național. Am făcut parte din echipa de organizare a primei ediții a Congresului Medical pentru Studenti și Tineri Medici din Brașov.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Deschide Chat WhatsApp
Buna ziua 👋
Cu ce informatii te putem ajuta?